Côte d’Azur

Am zis să văd mai îndeaproape revelionul de pe Coasta de Azur. Anul trecut eram tot acolo, doar că 30000m ne despărțeau. Pe verticală. Nu mă plâng, a fost frumos, dar îți trebuia ceva binoclu să vezi focul de artificii. Am povestit, despre zborul din Gran Canaria aici -> click.

Revelionul, ca de obicei, se rezervă cu câteva zile înainte, dar nu multe. Trebuie neapărat să stai cu emoții, dacă mănânci sarmale cu salată beouf, sau bagi ceva restaurant prin străinătăți (sau paste cu Barilla).

Concediu lung nu s-a putut, așa că rămâne bătrâna Europa. Mașina voiam s-o vând, așa că nu mai punem 15000km într-un tur, rămâne avionul.

Cu avionul trebuie bagaj de mână, așa că trebuie un singur zbor. Mai ieftin, no?

Deci: zbor direct, cald, 10-15 zile. Să poți să te plimbi. 100% iar ajungem în Canare. Și am și găsit bilet.

Tenerifeeee, 150 lei dus, 150 lei întors. TOP! Doar că.. iar, ca și anul trecut, întoarcerea era fix cu 00:00 în avion. Nu ar fi mare lucru, dar anul ăsta munca se putea trezi la orice oră. Iar de revelion, telecomul e-n floare. Întoarcerea pe 01, sau 02 ianuarie ne-ar fi scos în plus din buzunar 2000+ de lei. Lăsați..

Reconfigurare traseu. Zbor direct, cald, aia e, nu mai facem baie.. În Spania ar fi fost al 6lea an la rând. Hai și altceva, da? Nisa. Bam, Coasta de Azur. Doar a doua oară.

Locul 0 al turismului. Cred că Nisa este primul oraș din lume care se susține din turism. Nisa sau Monaco, nu mai țin exact bine minte. Citisem pe un panou anii trecuți. Tocmai din cauza vremii bune. Acolo ne-am dus.

10 zile, am găsit cazare practic moca, un apartament cu 2 camere. Are aer? Are. A încălzit aerul condiționat 10 zile de n-a știut ce-i cu el. Sper că și-a scos tanti pârleala pe curent… Și dacă nu și-a scos.. ghinion. Nu ai cum să pui un calorifer de 20 de cm să-ți încălzească tot apartamentul. Iar dacă nici aia 20 de cm nu sunt calzi.. apăi scuza-mă.

Nu știu care e şmecheria în țările astea de stau în frig iarna. Italia, Spania, Portugalia, Franța, ţările nordice.. Nenică.. stați cu gecile pe voi în casă.. Cu fulare (la propriu). Dacă mă întrebi pe mine.. nu e comod. Dacă vin ăștia la noi și ne văd dezbrăcați prin case, o să zică să ne internăm la balamuc.. Studiile zic.. 20-23 de grade. Dar nu cu minus.. Amuzant e că prin mall-uri am găsit pijamale îmblănite pe interior. N-ai cum.
Îmi povestea cineva că inclusiv casele noi, cu piscină, cu fită, nebunii, se fac fără încălzire. Și proprietarii urăsc frigul.. La cât de frumos e pe acolo, trebuie să o ia și ei cu ceva razna. Au ales frigul. Eu nu sunt friguros din fire, dar nici să bată vântul prin casă..

Să revenim. Am gândit un plan pe zile. Aveam 10. Un oraș azi, un oraș mâine, un oraş poimâine. Dar ajunși cu sete de plimbat, am făcut câte 2 pe zi. Am tras tare.

Cannes?

Ce naiba fac ăia la festival atâtea zile? Că noi în jumătate de oră l-am terminat. Plimbat pe străzile principale, urcat pe undeva pe sus, căutat magneți, căutat mâncare, făcut poze, plecat. Aș putea să dau copy paste la rândul ăsta la fiecare destinație. Nu am să o fac. Mă încăpățânez.

Am tras cu ochiul la un skate park, înainte să schimbăm oraşul. Fain, lumea se distrează, soare afară. În case oricum le ninge..

St Tropez

15 minute orașul, 6 ore drumul. Genial drumul, nu se plânge nimeni. Călătoria de autobuz a meritat toți banii. La întors nu mai era nimeni în autobuz. A și zis șoferul, “today we have a VIP tour for you”.
În St. Tropez am dat ture în spate la centru de ne-am amețit. Frumoase străzi, aranjate. Târgul de Crăciun a adus câteva animale simpatice. Ai zice că primăria a fost drăguță și a strâns iepuri, măgăruși, lame, gâște, rațe, văcuțe, să se uite lumea și să joace cu ele. Că așa e frumos. Dar nu primăria a adus minunățiile. Toate au fost aduse de… un restaurant.. care probabil urma să le gătească. Lângă țarcul cu animale era o cutie cu reclamă la nu știu ce Ferma-Restaurant. Reclama clar a funcționat, dar e un pic, nu știu.. ironie? Pe mine m-a învățat mama să nu mă joc cu mâncarea. E drept, nici n-am stat la curte.
Am părăsit fripturicile într-un final. În celebrele cluburi nu am ajuns, nu cred că e program de extra-extra-extra sezon.

Monaco

1-2 ore şi gata. N-am bagat la cazino, nu de alta, dar cică nu te lasă să intri în țară cu mai mult de 10.000 de euro cash. Ne făceam naibi probleme. Aici exagerez. Nu cu banii, dar cu plimbatul.
Ne-am plimbat ceva. Cel puțin partea centrală am terminat-o. De la gară, la castel, la tunel, hopa sus la cazino și retur. Ne-am făcut pașii pe azi. Și etajele.
Târgul de Crăciun simpatic. Kitschuri ca la noi, dar parcă mai cizelate. Am împărțit un Burger cu foie gras și o bere. Bune amândouă. Ce au în plus, față de la noi, sunt standurile cu caviar. Și nu era frenezie doar în Monaco. În toată zona coastei de azur se vând icre negre peste tot. Nu știu dacă e o chestie nouă, sau am mai crescut eu și am bagat de seamă. Oricum.. Cred că le e aiurea să meargă pe stradă fără să știe că au luat o linguriță de icrișoare. Mergem mai departe.
N-am văzut mașini prea fita, din păcate, așa că ne-am supărat și am plecat. Ne-a dus google la stația de autobuz, am spart 1.5 euro pe călătorie. Nu ne-am uitat la bani. 25 de km cu 7.5 lei. Pomana mai mare nu găsești.

Èze

Am urcat, am băut o cafea (oribilă), am coborât. Cafeaua (n-)am baut-o la mare fiţoşenie de palat, pe coastă, cu view. 5 stele. Am zis că trebuie să mergem și noi. La mese nu era nimeni din ce am văzut noi de sus, din grădinile Eze-lui. Dar până să ajungem, terasă plină, fără view. Acum ce să faci.. o cafea trebuia să bem în dimineața aia. Deschidem meniul. Mic infarct. Am văzut prea multe zerouri. Era o băutură ceva, dacă luai 3 sau luai un apartament tot aia era. Fereascăăăă. Am căutat cu frică pagina cu cafeluța. Decent! Phew. Hotel de 5 stele. Cafea Nespresso. Da-te-n… chiar așa? Ultima sărăcie?
Dar am zis, sigur nu e Nespresso ala de il știm noi. Și adevarul e că nu era. Nespresso-ul nostru e la alt nivel.
Am comandat “Our vision of Cappuccino”, sau ceva de genul. O vomă execrabila. Cu 4 bezele deasupra. Și frișcă. Frișcă acră. Am întrebat chelnerița. Mademoiselle, Je suis de la Brăila și nu știe. Asta e viziunea voastră? Cafea cu frișcă acră și stricată, că poate e fabuloasă și nu știu eu. No, n-are cum. O să verific imediat la bucătărie frișca. S-a dus și dusă a fost. Nota va rog, nu ne mai întoarcem. Până la urma cafea la filtru avem și la cazare.

Antibes

Frumoasă coastă, mai franțuzească un pic. Merită jumătate de zi din jumătate de zi. Iar exagerez. Ne-a lăsat trenul într-un loc, am invârtit străzile de n-am știut ce e cu noi. Am luat-o pe coastă. Case frumoase, porți frumoase. Oameni curioşi şi vorbăreţi. Un târg de Crăciun cu toate nebuniile. Iar caviar, iar șampanie. Am luat şi noi, kurtos. De la frații noștri dușmănoși. Cald, bun, dulce, hai acasă. Ajunge. La Antibes am oprit după ce am vizitat Cannes-ul. Era în drum și sigur nu avea sens să mai venim o data, în alta zi. Vara cică se umple tot pe aici, niciun loc la plajă. Turiști erau destui și acum. Deşi cred că mai mult localnici. Aveau la târgul de crăciun un cor destul de mare, care cânta colinde. Trompete, tobe, fluiere. Dirijorul, sau şeful tribului, era ceva celebritate locală, că la fiecare pauză se pupa cu toţi băieţii. “Jacques?? Bonjour mon ami, ca va?”. Probabil prietenii lui Antibeni de pahar. Noi nu ne pupăm aşa cu prietenii noştri. Nu mai insist aici.

Menton

Aici nu mai fusesem, super frumos și acest sătuc. I-am acordat o zi întreagă. Nu ne-a părut rău. Că nu am stat noi o zi întreagă, ei.
Am coborât la o stație de tren, am urcat la alta. Are 2.
Menton e ultimul sat înainte de Italia. Puteai să o iei pe jos până la italieni, 30 minute, să mănânci o pizza. Dar pizza au și aici. Numai italiană auzi pe strazi. Ne era dor de o pizza. Doar ca ora 3, totul închis, vreo 2 terase deschise pe goagăl. Am mâncat decent. N-a rupt nimeni pe gastronomie zilele astea. Poate doar noi, când ne-am făcut paste cu sos Barilla la cazare. De la Carrefour. Cu parmezan. Yam-yamm.

Villefranche sur Mer. Ei, aici a plăcut ma-xim. Am fost de 3 ori. Prima data de la întoarcerea din Eze. La Eze ne-am dus cu noaptea-n cap. Pe la 10-11. De la 1-2 aveam practic o zi întreagă. Autobuzul era tot ala. A doua oara am venit aici,pe jos, din Nisa. La pas, peste munti și prin pădure. A 3a oara am combinat-o cu Cap-Ferrat. Are ceva aparte orașul asta. E mai mic, mai pe deal. Nu știu. Frumos. Am prins și o patiserie de vis. Burgeri buni. Vin bun. Sa tot vii. (sau sa tot Villefranche – Ha-ha anyone?)

Singurul dezavantaj la Villefranche sur Mer este relieful. Parca vrei să ajungi și acolo, și acolo, și acolo. Dacă ratezi, sau uiți să vizitezi ceva, o iei de la capat cu scarile. Fiind iarna, frig, înainte de Nisa am stat în casa mai tot timpul. S-a dus rezistența noastra la pasi. Dar facem un efort. Must-see-it-all!

Aici am facut un exces de zel la editat.

Saint-Jean-Cap-Ferrat – De vis Villa Ephrussi de Rothschild

La Villa Ephrussi de Rothschild n-am apucat să ajung până acum. Și am tot văzut poze. E chiar frumoasă. Nu s-a întreținut ea 100%, dar e clar că e şi a fost o bijuterie. Poate erau altfel vremurile atunci. Te frustrează un pic câți bani au cei mai bogati oameni din lume. Nu că le-ar fi adus vreo bucurie în plus. Tot cu probleme și ei. Drame. Doar că, din pacate, eu nu pot sa închiriez mai marii arhitecţi ai Franței, de supărare, să le pun mintea la contribuție, să-mi facă mie un palat. De supărare eu.. nu știu.. răspund la comentarii pe YouTube? Claxonez în trafic? Scriu o recenzie proastă pe google? Chestii omeneşti. Gratis.

Nisa

Cum era să nu laudam Nisa? Doar ne-am luat 10 zile de cazare aici. Cu 500 și-un pic de euro? Un bloc nou, frumos, la 10 minute de centru. Etajul 5, un lift de fix 2 persoane mai slăbuţe. Cochet, aranjat, cu de toate. Nu era luxul de pe lume, dar avea de toate, ca acasă.
Prima dată când am ajuns în Nisa, mi s-a parut mai murdar. Nu ca Parisul în zilele lui bune, dar cu destule gunoaie. Și lume dubioasă. Asta se întâmpla în 2019 cred. Acum am fost placut impresionat de oraş. Mai că pare o opţiune bună de stat câțiva ani. În Nisa nu pot să zic că e ceva de neratat. E un oraș ca toate cele de mai sus. Un port, o biserică, plimbat pe strazi, urcat undeva sus, căutat magneţi. Doar că mai mare. Mai multe restaurante, mai multa lume. Mai multe opțiuni. Barurile pot fi pline, pot fi goale. Restaurantele sunt pline. E totuși sfârșit de Decembrie.

Ce nu ne-a placut in Nisa. Trebuie spus. Ziua e 31 Decembrie. Dacă dai search pe Google la “New Years in Nice” vezi poze minunate cu artificii pe Coasta de Azur. Asta voiam și noi să vedem. Pentru asta am venit! Pentru asta am rămas până pe 1 ianuarie. (puteam să venim cu avionul pe 31). Dar am zis. Frăţică.. ăştia e cu bani, o să fie bubuialăă. Abia aşteptam. Am pornit să ne luăm loc bun pe coastă. Am ieşit atât de devreme (cu vreo 2 ore înainte), încat a trebuit să părăsim prima linie pentru o excursie la baie. Și dacă tot am fost la toaleta dumneavoastră, nu ne ziceți de unde se văd cel mai bine artificiile? Chelneriţa drăguta, ne-a zis că anul trecut s-au dat chiar de pe aici, de unde suntem. Top, top, top. Să vezi ce filmuleţe facem, reel, tiktok, youtube shorts. Cee vorbeşti, mor toţi de invidie.
În căutarea locului perfect, am aruncat nişte ochi pe plajă, să vedem unde e instalaţia de artifikii. N-am găsit-o. Or da de pe hotel, de pe Negresco? N-am găsit. Lasă, vedem noi la 00:00. O să bubuie tot. Ochelari de soare ne trebuie.

Mulţean şi nu prea

Mai sunt 10 minutee, 9, 8, 7, 5 minutee, 4, 3, 2, 1 , lumea ţipaa, număra descrescător, în toate limbile. Zeroooooooo. Wooooo, woooo!! woo, woo? Aloo? Mai zicem o data, Zeeerooooo!! Bă n-aude nimeni? Zeroooooooo. Nimic. Nimic. Mă scuzaţi, dar 3 pârţuri şi-o băşină. Cum mă să n-ai artificii? De ce ai bani dacă nu ai artificii? N-are cum. Păi şi pozele de pe interneţ? Visele noastre? Cine ne dă noua 1 zi în minus la cazare?? Dezamăgire to-ta-la! La 00:03 cred că i-am dat spre casă. S-a repetat revelionul din Milano, unde am fost la Dom. La fel de degeaba. Dar acolo poate înteleg… Trezeşti lumea, e oras. Dar aici? Dai şi tu foc, că şi-aşa e gălăgie de la valuri. Mda. New Year, New Me, doar că fără artificii. Aia e.

Hai acasă la zăpadă

Ora e 1, hai somn usor, că maine la 06:00 trebuie să fim la aeroport. Sfântu Vasile se face acasă. La Tunari. Unde nu vom sta peste 30 de ani. Sper. Ne-a minunat per total cât de uşor se ajunge dintr-un oraş în altul. Autobuzele locale leagă Nisa de Monaco, chiar şi mai departe. Trenurile sunt la discreţie Cannes- Antibes – Nisa – Monaco – Menton – a doua staţie din Menton, şi foarte ieftine. Aglomerate, dar ieftine. Iniţial gândul era la închiriat de maşină, dar bine ca n-am închiriat, nu se justifica preţul. Mai ales că parcarea nu e moca în zonele astea. M-am pârlit bine în trecut. Asta nu înseamnă că nu merită să vii cu maşina. Merită din plin. E superb peste tot. N-a meritat de data asta. Să schimbăm maşina şi se face tur. Cea veche a văzut deja toata Europa.

Orarul se respectă nemțește, gara era la 12 minute cu pasul de cazare. Mereu am fost gelos pe țările civilizate. Dintr-un oraș poți să ajungi să faci foarte multe activități în jur. Noi suferim de așa ceva. La noi dacă folosești mașina, sau mai rău, trenul, în 2 ore ajungi din centrul Bucureștiului până mai sus de centru.. Exagerez, dar numeri pe degete locurile unde poți să ajungi în 2 ore și să ai ce face. (nu includ avion)
La bătrânețe trebuie gândit foarte clar unde ne retragem.. Franța sau Spania. Coasta de Azur? Costa Brava? Presimt că tot la Tunari rămânem.. Dar e frumos și la Tunari. Chiar. Ia hai acasă! Ne așteaptă 2024! La mulţi ani!

P.S.

Na belea ce mi-a scris chatgpt când mi-a adăugat diacritice. Nu l-a întrebat nimeni:

S-au strâns la un loc o sumedenie de amintiri. E o lume a plăcerii, a bucuriei de a vedea frumosul, de a simți și trăi în aceste locuri. Timpul petrecut aici a fost un prilej de explorare, de a cunoaște oameni și obiceiuri, de a gusta bucate locale, de a admira peisaje deosebite. Totul a fost împletit cu bucuria călătoriei, cu experiența bogată și lecțiile învățate. În călătoriile viitoare, sunt convins că aceste amintiri vor fi întotdeauna parte din bagajul nostru sentimental, însoțindu-ne în aventurile ce vor urma. La mulți ani și călătorii frumoase în continuare!

Hai cum spui tu gpt-ule. Mulţi ani!