Deși plimbările se fac pe soare, când e frumos afară, am găsit o combinație de avion + cazare de nerefuzat, într-o zonă în care voiam să ajung, dar nu era nicidecum în topul priorităților.
125 de lei dus întors. Aeroport legat de metrou/tramvai/autobuz. 3 nopți la un hotel frumușel, mic dejun inclus, smart TV. Dacă plouă, maxim stăm în cameră și ne uităm pe Netflix. De schimbat aerul, trebuie schimbat! Au și sală de sport dacă plouă. (ha-ha). Momentan nicio excursie pe 2024. Am prins o zi din 2024, dar ehe, doar o zi. Care și aia era noapte, nu se pune. (1 ianuarie pana la 08:00)
București – Dortmund deci. Plecare vineri seara, după muncă, întoarcere Luni seara, ore numai bune cât să nu pierdem zile de CO.
Doar că imediat vine vorba din bătrâni cu: “socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”. Ne-a mutat politicos Wizz zborul de Luni seara, luni dimineața, de la 20:00 la 08:00. Mama lor. Ce somn dulce am fi avut… Își fac ei combinațiile, nu se joacă. Nu le pasă de planurile tale. (Chiar dacă n-aveam niciun plan. Da’ nu știu ei)
Când călătorești cu low cost, îți cam asumi. De-aia recomand, niciodată zbor cu legătură/escală low cost la plecare! Îți iei cu cel puțin o zi distanță între zboruri. La întors, ce mai contează? Ai văzut de era de văzut, ajungi tu acasă dacă e.
Ce am făcut în Dortmund? Ne-am plimbat. Au 2 parcuri interesante. Cam asta și era așteptarea. În Germania, în orașele care nu au cine știe ce atracții turistice, faci pași în parcuri. Sunt destul de bine întreținute și frumoase. Mai o rață, mai o gâscă, mai o lebădă. Te plimbi de nebun. Caști ochii, respiri aer curat, ca de după ploaie, sau de ploaie, depinde de noroc.
Ce parcuri au? Westfalenpark și încă unul. Plătești și o intrare modică, nimic de speriat, 2.5 euro. Hai 2 euro, că de 0.5 oricum te duci la baie. Merge cu cardul? Nein, na belea!
Fix nimeni în tot parcul. La ora 10, sâmbătă, or fi toți plecați prin țările calde. Mai și picură. O ploaie de face mișto de tine. Dacă îți pui gluga-n cap ți-e cald, dacă nu ți-o pui, nu neapărat te plouă, dar te trezești că ai părul ud în vreo 5 minute de nu ştii de unde. Noroc că aveam o umbrelă de la Pepco. Umbrela de sacrificiu i se zice, de călătorit. La nevoie poți să arunci în cap după un câine sau să o uiți în orice bodegă dorești. Cam asta e soarta umbrelelor. Am uitat umbrelele de fita în Amsterdam, de 2 ori în 2019 una, în 2022 alta. Ciudat oraș. Fix în ala în care plouă mereu, uiti să iei umbrela din restaurant. Așa că la 10 lei nu plângi. Viva Pepco.
Înapoi la Dortmund. Deci trebuie un tur complet de parcuri. Întâi Westfalenpark, apoi următorul care chiar nu mai știu cum se cheamă. Și nici că am să caut. Are o grădină botanică, n-am găsit-o. Era cred că închisă. Ca să ajungi în al doilea parc trebuia să mergi un pic pe lângă o autostradă, e un traseu chiar interesant, pe lângă un râu, mulţi copaci, ca în Germania. Frumos. Nu wow, dar frumos.
În al doilea parc am dat nas în nas cu un castor, prietenos, un pic timid. Ne-a urmărit înot. Nu știu dacă voia mâncare sau atenție. L-am pierdut după vreo 15 minute, nu tu “La revedere”, nu tu “Zi frumoasă”, nepoliticos.
Lumea, puțină, prietenoasă, zâmbăreață. Toți au ieșit voioși. Câteva gâște s-au luat la bătaie, ca-n filme. Apă peste tot, pene, fulgi, fugit, zburat. Mureai de râs, n-a pățit nimeni nimic.
Chiar era să ne cadă una-n cap (nu glumesc, nu inventez!). S-a aruncat kamikaze de pe o creangă direct în baltă, pe deasupra podului pe care ne oprisem. Am văzut cum vin copanele alea negre fix în gura. Dacă eram vegan, ce făceam?
Niște nemți bătrâni, văzând că stăm lângă ei pe pod, și ei cu același risc de accidentare cu gâsca, ne-au întrebat direct, amuzați de subiect:
“Hello, ukraina? ukraina?”
“Nein, nein, gutten tag!” – Știu și eu un pic de germană, ce vorbești?
Pe lângă castor ne-am împrietenit cu niște gâște, o veveriță. Avem la cine să ne întoarcem în Dortmund. Dar hai și în oraș, că trebuie să îl terminăm și pe ăla. Înapoi în oraș am luat un tramvai vechi de vai mama lui. Rupea în anii 50 (1850), dar mergea ca uns, parcă era nou. Lucru nemțesc, ce să mai…
În oraș (Dortmund), 2 biserici și cam atât. Hotelul era bot în bot cu ele, deja le văzusem, de la geam. Efectiv n-ai ce să vezi. Hai la masă. Am bagat un platou “fur zwei personen”. 6 “kleine schnitzel”. Unde mici Thomas, că erau ditamai? 2 Kg de șnițele cu cartofi. Am bagat în noi de nu ne-a mai trebuit mic dejun a doua zi. Păcat că era moca…
Ah, mai aveam ceva de făcut. Ne-a tras teapa hotelul cu TV-ul smart, nu mergea Netflix, așa că a trebuit să găsim un cablu HDMI, să-l bagăm noi frumos la laptop. Dacă tot a băgat Netflix de ieri Dr. House, de ce să nu ne pierdem timpul cu el?
Deeci, vineri, avion, Dortmund și House, unde mergem în weekend??
Sâmbătă se anunța frumoasă, duminică nu chiar. Așa că am ales sâmbătă Koln și duminică Düsseldorf. Luni… luni ne-a făcut planul de întors Wizzu’.
În Koln chiar ai pe unde să faci pași în oraș. L-am luat și l-am bătut în lung și-n lat de ne-am tocit ligamentele. Întâi marea lor catedrală, apoi am bifat toate străduțele. Zici că eram mașina aia de la google care face hărți. Nu a plouat deloc, s-a băut și bere, s-a mâncat iar șnițel, de ce nu? 2/2 zile șnițel momentan. Evident și duminică tot aia a fost… 3/3.
Interesant a fost și faimosul lor pod. În viața vieților mele nu am văzut atâtea lacate pe un pod. Nu mai știu unde a căzut unul faimos, de la prea multa greutate. Și acolo erau multe, dar nu are cum ca aici.
Podul acesta din Koln este cumva o autostradă de trenuri, cred că are 6 linii. Ce naiba să sufere el la câteva sute de mii de lacate. O să ziceți că exagerez. Nu, nu exagerez, sunt sute de mii. Enorm de multe. Efectiv ai ce face. Cauți, te uiți la ele, te minunează câte sunt, pe unde sunt. E full naibii. Fac nemții aceștia o armată de tancuri dacă le topesc pe astea mici. Au ei strategiile lor.
După ce am vizitat podul, fiind ultimul nostru punct din lista, hai acasă. Ne-am luat totuși teapa cu planificarea trenurilor. Am ajuns pe la 12 în Koln, plecatul era la 8. Am exagerat. Nu ai ce face 8 ore, realist. Ne-am găsit de lucru, dar nu pot să zic că nu ne-am plâns. Ideea e că am dat 10 euro pe bilet. Dacă voiam să plecam la 5 dădeam 50 de euro. Nebunie.
Sătui de plimbat, fericiți că îi dăm spre casă la Greg (House), mai avem o surpriză. Trenul de la 20:00 ajungea la 21:15. Du-te dică acasă… nasol. Era și tren de viteză, smecherie, ultimul răgnet, eram încântat până n-am mai fost. Românul din mine pe scandal, hai la info point.
Mergem la info point, un moș tipic, neamț, cu engleza la nivelul 0B. Îi zic: “unsere tren, io muss zum House gehe, zum dr House.” – “aaa, Netflix, varum n-ai zis așa, tinere?”
Ne-a schimbat moșul biletele fără să înțeleagă nimic din ce i-am zis. Ne-a trimis la linia 7 (cu regio fml), dar cu o oră 20 mai devreme. Cum adică cu o oră 20? Adică în 4 minute pleacă??
Jaja, “schnelle, schnelle, das ist gut.”
Du-te dicăă. Am rupt fuga până la tren. L-am prins! Am prins și 2 scaune amărâte, că era full… deh… ca săracii cu personalul. Întârziere a avut și asta, dar măcar am câștigat 40 de minute. Am făcut dublu în tren, dar aia e.
Acasă ne aștepta deja laptop-ul pe Netflix, supermarket-ul de la parter ne-a dat niște cola și chips-uri sănătoase.
Doar cola şi chipsuri. Am uitat să zic că am găsit în mall în Dortmund un outlet de… dulciuri. N-am mai vazut. Tot ce vrei şi ce nu vrei la cele mai mici preţuri posibile. Rămânea gratis să ni le dea. Ne-am temperat impulsurile şi am luat doar strictul necesar. Sub 10 ciocolate, sub 5 pungi de jeleuri. Sub pământ ne aşteaptă cineva dacă le mâncăm pe toate.
Nb și azi.
Bună dimineața Düsseldorf!
Düsseldorf s-a ales că văzusem un serial pe Netflix de aici, random. De-asta am zis să venim aici și nu în… Essen. Suna mai bine Duseldorf, mai nemțește.
Am prins și aici vreme bună, mai puțin că a plouat încontinuu. Foarte multe obiective turistice nu sunt nici aici. Cam triști nemții ăștia. De aia îi dau toţi cu bere. Pe stradă, în metrou, în tren, în tramvai..
Am găsit lângă Düsseldorf ceva rezervație de animale. Ideal era să hrănim cu morcovi și mere tot felul de căprioare și cerbi. Dar cu atâta ploaie, s-au ascuns toate sub copaci. Le-am văzut de la depărtare. Trișt. Am bătut și mult drum, dar aia e. Căprioare am hrănit în Aarhus, în Danemarca, și a fost fun. Recomand.
După ce am terminat cu rezervația, am luat-o înapoi spre metrou/tramvai și dusi am fost în mijlocul orașului. Transportul l-am făcut cu biletul de tren. Avea inclus și toate mijloacele de transport locale (metrou/bus/tramvai). Nu ne-a verificat nimeni, așa că nu vom ști niciodată dacă am mers “pe legale”.
Orașul l-am terminat repede. L-am început într-o cafenea super drăguță (cu o bere) și l-am terminat într-un restaurant interesant (cu o bere). Am văzut câteva străzi cu arhitectură frumoasă, undeva central, nu întrebați. Semănau foarte mult cu Amsterdam/Brugge. Chiar mi s-a făcut dor de Brugge. Parcă era altă ligă arhitecturală acolo, abia acum apreciez.
Înapoi la House. A doua zi, din păcate avionul de la 8 ne-a stricat combinatiile cu micul dejun, care, btw, era delish. Din centrul Dortmund-ului faci 30 de minute până la aeroport dacă iei un bus special. Sau 50 de minute cu un tramvai și un autobuz. Primul era pe bani, al doilea moca. Abonamentul nostru regional Dortmund – Düsseldorf avea valabilitate 24 de ore. De la 12 la 06:00 nu sunt 12 ore. Am mers așa, alles gute.
În aeroport ne-am reintâlnit cu lumea care a plecat vineri. Nu am fost singurii city-breakeri. Chef n-aveam de vorba la 6 dimineața. Am rămas antisociali.
Apoi am aterizat, numai buni de muncă, plimbați, dormiți, relaxați. Nu cred că mai venim aici, dar măcar am fost.
De recomandat? Nu ştiu. Dacă prinzi un hotel bun, un avion ieftin şi nu te deranjează să dai nişte bani să schimbi aerul, ăla-i weekend-ul.
P.S. Ce am văzut şi ne-a minunat, a fost de câţi oameni strâng sticle de plastic şi le reciclează. Este o adevărată vânatoare de sticle.. Cum ai terminat de băut, vine cineva şi ţi-o ia. Stă şi te filează să vadă dacă o arunci sau o păstrezi.. Tot felul de oameni. Chiar şi cei la care nu te aştepţi. Oameni normali, ca mine şi ca tine, de pe stradă, ţuşt să-ţi ia sticla. Dacă o arunci la gunoi, kein problem, o scot ei imediat.. Nu ştiu cât e garanţia, dar sigur e mare. Bravo lor.. reciclează şi altfel.. pe de altă parte, nici Germania nu mai e ce a fost..
Danke de vizionare şi spor la vizionare:
Invers cronologic:
