Dintr-o banală rutină, să vezi ce a ieșit.
Într-o scurtă pauză de masă, am zis să mergem să facem niște analize la Regina Maria. Este un punct recoltare aproape de Tunari, la 10 minute, 15 cu indulgență. Totul trebuia să se întâmple în 45 de minute cu aceeași indulgență, cu tot cu cumpărat pâine de la Mega.
Așa că ne-am suit în mașină, ne-am pus muzica favorită și să purcedem. Facem stânga, facem dreapta, trecem podu’, nimic deosebit pana acum. Doar ca de data asta văd ceva mic, mic în drum. Dar ce să fie? A zbanghit-o de pe marginea drumului direct în față. Într-o fracțiune de secundă am văzut că este o pisicuță, așa că am pus frână și am blocat și banda de lângă cu ușa deschisă, fiind 2 benzi pe sens.
(*Eu deja știam că nu va ieși bine. Pisicuța mică și rătăcită era clar că nu avea cum să ajungă înapoi în stradă… Dar totuși am oprit. Chiar dacă nu-ți dorești să ai animale de companie, măcar oprești să vezi ce se întâmplă..)
Între benzi, separatoare de ciment. În separatoarele de ciment, o mică pauză. Pisica speriată, mai că era să sară prin gaură pe contrasens, direct sub alte mașini. Am sărit pe partea cealaltă, am speriat-o și s-a întors pe sensul nostru de mers, spre nemulțumirea ei. Am speriat și oamenii de pe contrasens, dar ce să-i faci, cu atâtea stele NCAP, au toate frânare automată.
Drumul nostru era blocat de noi și de încă o doamnă cu un Golf 6. În spatele nostru, pe artera Pipera-Tunari, dezastru. Deja era coloană până după pod. Cred că toți au zis că fac o pauză de Regina Maria, fix la ora asta. Pisica, ia-o de unde nu-i. S-a ascuns repede sub Golf și, până să o prind, se băgase deja la motor. Ce faci băi, fraerico, acolo? Nu știi că nu-i bine?
-Doamnă cu Golf șaseee, opriți motorul imediat. Și deschideți capota! Să înceapă chirurgia…
În spate, puhoi de mașini. Era momentul să eliberăm o bandă, pisica nu mai fugea nicăieri de la motor.
Am tras mașina pe-o stradă – eu. A început căutatul de pisică la motor – ea. Numai bine mă întorc şi deodată văd cum apare ghemotocul mic și pârjolit din motor, ridicată cu 2 mâini, Simbaaaaaaaa. (Referință la celebrul moment din Lion King). 100% la fel, doar că în Voluntari. Bine că n-a venit d-na Firea cu ‘Mufa-sa’.
Dna cu Golf 6, panicată că i-o punem în brațe, a zis mulțumim că i-am scos-o de la motor, a tras uşa și i-a dat fum. Acum… (*Eu deja știam că nu va ieși bine.. dar ce să-i faci..).
Am căutat în jur orice speranță de a-i găsi familia. Am fost la un veterinar din imediata vecinătate. Ne-au urat felicitări și să avem grijă de ea…
Nu zic că era o pădure acolo și puteam să o lăsăm de unde am găsit-o, dar nu cred că mai aveam viață prea bună în casă. Am mers un pic sa văd dacă dau de vreo mamă sau vreun proprietar, dar nimic. Un cartier de case se făcea că plouă, nimeni nimic cu pisică.. Așa că hai la Regina Maria după analize, și-om vedea noi.. Am făcut analizele, evident am întrebat pe toată lumea dacă vrea cineva o pisică. Doamna de la recepție 5, colega 2, vecina nu vrea că stă la bloc.. Am terminat și cu Regina Maria.. now what.. Veterinar.. curățat, verificat, și uite cum ne-am ales cu o minunăție pufoasă acas..
Pisicuța, îi ziceam Regina acum, surpriză, era foarte cumințică. Un pic speriată, nu prea mișca. N-a fost chiar așa de greu cu ea. Am pus totuși anunțuri pe internet cu cine mai dorește, cine mai poftește, dar nimic. Multe zile la rând nimic.. Și am întrebat peste tot.. pe Facebook, Instagram, Teams (la muncă), pe vecinii de la Mega Image, la Mobexpert, pe toată lumea din magazin, și tot așa.. Deja era clară treaba.. Regina va deveni o veritabilă țărăncuță de Tunari.
Și câteva zile bune cam asta am crezut. Doar că norocul i-a surâs din altă parte, dintr-un sat îndepărtat, din Popești Leordeni. Din Popești Leordeni a venit menţiunea: “Dar stai că o întreb să văd dacă vrea”. Să fie asta şansa ei?
În mintea mea, nu prea mi-am dorit pisică, că are gură și trebuie să o hrănești. Cu călatoritul e mai greu.. Dacă vrei să pleci o lună undeva.. succes.. Du pisica, ia pisica, ce faci cu pisica? Nu stau eu la hotel în concediu, doar n-o să stea ea la București..
Dar cum nu mi-am dorit niciodată pisică, mai, mititica asta parcă era un început. Mă obișnuisem și cu ideea. Doar că n-a fost să fie.
Instruită că nu o vreau și că o dau, deși motive bune există în a nu te lega de un suflețel blănos, și-a găsit micuța Kira o căsuță. Și deja e acolo de câteva săptămâni și pare că-i place.
Parcă îmi plăcea și mie cum topăia prin casă.. Deși cred că mai mult îmi plăcea când nu topăia și era cuminte.
Într-o bună zi, într-o casă mai mare de 48mp, poate s-o ivi o ocazie. Până atunci micuța Kira are o căsuță nouă și o ședință foto pe care o atașez cu drag. Că doar nu era să scape fără niște poze!
Ca de obicei, vă invit la trafic, click pentru zoom in, click pentru zoom out. Și grijă cu glicemia, că e dulce tare!
