Până acum am lăudat doar Safari-ul din Zanzibar. A fost poate cel mai exotic lucru pe care l-am făcut. Și da, mi-a plăcut maxim. Dacă nu ați citit, click aici -> Safari Mikumi. E rândul să facem cinste şi insulei.
Pregătiri
Zanzibarul are două modalități de explorare.
Una personală, pe cont propriu, cu mașina închiriată și tot tacâmul, iar a doua cu ghid, care te ia de mânuţă și te duce peste tot.
Noi am optat pentru a doua variantă. Am găsit pe un grup de Facebook niște recomandări de ghizi, am ales una. Cu ghidul am făcut absolut orice ieșire de la Hotel/Resort. Dacă voiam să mergem la orice plajă, apelam la el. Venea ghidul, sau trimitea un șofer. Nu era necesar să ne însoțească peste tot, având în vedere că la plajă poți merge și singur.
După ce ne-am hotărât la ce ghid vom apela, cel mai important research a fost zona în care doream să stăm și cazarea. Biletele de avion au fost cam la același preț mereu. Nu am găsit vreo ofertă wow. S-a luat cu escală în Dubai. Low cost, Fly Dubai.
Ajunși în Zanzibar, ne-a luat Dragoș de Zanzibar (ghidul nostru) de la aeroport. Știind cu ce mişmaşuri umblă, nu ne-a luat prin surprindere mașina lui. O mașină 99.9% românească. Singurul lucru neromânesc ar fi că e Toyota. În rest.. N-ai cum. Scaune roșu-galben-albastru. Numele pe mașină – Dragoș. Steagul Rapidului pe bord. Agățătoare românești de tot felul. Programele turistice în română. Muzica – evident – ma-ne-le. (cum ar zice Dragoș – Mie chiar îmi plac manelele). Și știa mai multe decât grupul nostru select de 4 – ne-a și cântat, bine tatii. Până și aparatoarele de noroi erau cu roșu, galben și albastru. Duamne.
Cum am pornit la drum – Bună dimineaţaaa, viaţa mea, te aştept la o cafea. Sunet şi din boxă şi live, din dreapta. (se conduce pe stânga)
Dacă de aici vine pâinea, o facem ca-n România. (congelată, de la mega)
Tot sejurul de 10 zile ni l-a făcut pe loc, la cazare. După o oră de mers în haos-ul Zanzibarian, cu care aveam să ne obişnuim.
Planul nostru s-a pupat cu planul lui, unde nu îi plăcea ceva ne zicea. ‘Hm? Mm, poate nu.’ Am mers pe încredere, e clar că știa mai bine. Ne și justifica de ce crede el că e mai bine. Ne-a convins.
Cazarea
Lăsați la cazare, am descoperit un mic paradis. Întâi te lovește aeroportul lor, care este impecabil. Mult peste al nostru. Și te gândești, hai că poate nu e chiar așa sărăcie. Dar apoi ajungi în ‘stradă’. Și da, e jale. Un haos de nedescris. Nu neplăcut, dar haos. Nu e pentru toată lumea. Mie îmi place maxim. Ce vrei.. Se vine de la Brăila..
Ziceam de paradisul de la cazare. Da. Un complex închis, cu ziduri mari de 3 metri, la dungă. Bungalow-uri superbe peste tot, legate între ele de poteci dichisite din piatră, între palmieri și flori exotice. Ge-ni-al. N-are ce să nu-ți placă. Grădinăritul se făcea zilnic la cel mai înalt nivel. Curățat, udat, spălat, schimbat pământ, n-ai cum.. Nu tu praf, nu tu mizerie, nu tu frunze ofilite. Nenatural.
Curăţenie non stop. Măturat non stop. Aspirat, parfumat, dat cu spray de ţânţari în fiecare seară prin camere. Au grijă. Piscina lună.
În bungalouri era ceva mai rustic, dar chiar nu aveai de ce să te plângi. Pe jos curat lună, nu era nisip sau praf. Asta nu înseamnă că nu erai precaut… Nu mergeai descult prin casă (așa cica), nu puneai limba peste tot, sau mai știu eu ce. E clar că oricât de curat ar fi, tot poți să iei ceva și să duci acasă. Drept urmare, în a doua zi am avut un musafir nepoftit care nu ne-a dat pace. Ne-au schimbat camera la 12 noaptea, fără discuții. 10/10 la staff. Ok 10/10 pentru clienţi, dar sincer, bagau puțin frică în noi la cât de serioși erau cu angajații zanzibarezi. Când se întâmpla vreo prostie, nu știu dacă aveau zile prea bune. Dacă mai era legală biciuirea, auch.
Concret, angajații păreau totuși să o ducă mult mai bine decât restul locuitorilor de pe insulă. Și nu păreau supărați sau chinuiți, să nu se înțeleagă greșit.
Cred că am ales foarte bine, ne-am întoarce acolo. Mâncarea a fost la cel mai înalt nivel. Din 10 zile, am mâncat de 30 de ori la ei. Mic dejun – prânz – cină. Ok, exagerez un pic. Dar le știam meniul din scoarță-n scoarță. Și acum aș mai mânca un Egg Fried Rice. Era alegerea noastră când nu știam ce să mâncăm. Ca și cum ai face paste cu sos acasă. Ok, pizza n-a fost prea bună, avea un sos de pește, bleah. Dar cine naiba vrea pizza în Zanzibar? Nu mai bine vită? Nu e sacră la ei. Doar bună.
În excursii a fost parfum. Nu cred că am putea zice că am schimba vreo una. Toate au avut farmecul lor. Deşi! Eu aș renunța la văzut delfinii. Să alergi ca psihopatul cu barca după ei, pe valuri, pe mare, sus-jos-sus-jos stânga-dreapta-stânga-dreapta, cu răul meu de mișcare.. mare NU! Mai bine pe uscat, liniștit, omeneşte. Mă mir că mi-a fost doar un pic rău și că mi-a trecut. Odinioară aș fi stat 2-3 zile lucrătoare să-mi revin. Începând de vineri.
Înainte de a vă povesti prima excursie, prima noapte a fost epică. Nu știam ce tot face galagie pe lângă cazare. Dar n-am stat să ne batem capul prea tare. Întors singur de la restaurant, care era în interiorul complexului, am avut niște musafiri pe terasă. O gașcă de baby bush. Doamne ce frumusețe. Galagioși, că urcau și alergau pe acoperișurile noastre de n-aveau nicio treabă. Dar simpatici foc. Veneau să mănânce din pomii plantați de la resort. Știau ei cum să-i ademenească. A fost fun că a durat până să găsim unul, să vadă și restul lumii. Lume care erau sceptică şi nu m-a crezut. Urât. S-a arătat într-un final babz bush, iar de-a lungul nopților, s-au şi auzit. Nenorociţii se mai și băteau, mai dansau. Practic niște mini-cocalari simpatici cu codiță și blăniță.
Aventurile
Prima excursie a fost la Spice Farm, Stone Town și Prison Island. Oprirea a fost lângă o școală. Copii curioși, deși nu înțeleg de ce. Vin sute de turiști în fiecare zi. Dar așa sunt ei. Am făcut niște poze. Poate nu trebuia, dar csf, ncsf. De la școală am luat-o la pas printr-o “fermă” de condimente. Ni s-au arătat cum se cresc toate condimentele locale. Muncă, muncă și iar muncă. Dar interesant. Ca țară, au vânzări bune de condimente, vin bani. Zanzibarul e totuși mai turistic față de partea continentală. Condimentele sunt reglate de stat, el e șefu. Ilegalitățile sunt pedepsite drastic, din câte ni s-a povestit. Am mirosit toți copacii, scorțișoară, cardamon, cuișoare, toate nebuniile. Ce arome, ce miresme, senzaţie! Miroseau copacii a vin fiert.
Să tot gătești cu așa ceva. Adevărul este că ei gătesc absolut orice cu condimente. Am văzut căţărat în palmieri pentru nuci de cocos, o zonă de case autentice, din chirpici, pe sărăcie, cum se fac poșete din frunze, inele din frunze, brățări din frunze și flori. Toate nebuniile.
Am terminat cu Spice Farm, hai la Prison Island. S-a luat o barcă obosită, mai cu teamă, mai cu entuziasm, s-a ajuns. Piesa de rezistență a insulei sunt sutele de broaște țestoase aduse aici. Sunt teoretic salvate și păstrate în siguranță, într-un mediu bun pentru ele. Nu știu dacă nu era mai bine în ocean, dar câteva sunt extrem de bătrâne. Bat lejer suta. Cea mai bătrână face 200 de ani în curând. Le hrănești, le masezi, te uiți la ele. Mai și pleci.
După insulă, vine adevărata experiență metropolitană Zanzibareză. Nu vă imaginați că găsiți centre financiare, clădiri de sticlă, dar… măcar vezi o clădire. Pe insulă, per total, foarte rar vezi ceva cu etaj. Aici sunt. E lume, foarte multă lume. Nu și foarte mulți turiști. Suntem destul de evidenți în mulțimi, dar e ok, safe. Il avem pe Dragoș de Zanzibar cu noi. Bagă o manea, dansează hoţu’.
Nu ne-am simțit vreodată în nesiguranță în tot concediul ăsta. Am văzut și persoane care se plimbau de nebuni pe acolo. Poate că aș fi făcut-o și eu, dar unele lucruri nu ar trebui riscate. Mai ales că mereu semnalizez de la distanță cu 70-200’le meu de pe camera luată în rate pe 2 ani. Plus că abia îmi luasem și telefon, ultima fiţă. Măcar telefonul are asigurare. Am vizitat câteva clădiri și zone de interes. O piață de pește, scârboasă, dar asta e, asta se întâmplă. O iei ca atare și te bucuri de diversitate.
Ochii absorb tot, se clătesc și spală cu tot ce mișcă. Totul e nou, totul ţipă, totul fuge. Culori de tot felul, oameni de tot felul. Poți să te așezi într-o zonă aglomerată și să te delectezi cu tot ce se întâmplă, fără să te plictisești, multe, multe zile! Chiar mi-aș dori o săptămână să stau locului și să mă uit la tot. La cum merg mașinile alea de nu se ciocnesc, la cum se negociază prețuri, cum se vinde pe sub mână, cum te măsoară localnicii din cap până în picioare. Cum se cară mărfuri, genți, copii în brațe. Autobuze pline până la refuz, camioane cu oameni.
Nu știu cu ce cuvânt aș sumariza ce se întâmplă aici. Poate mă ajută chatgpt, ia să vedem ce zice: a zis Metropolă, apoi vibrant. Vibrant era și în mintea mea. I-am cerut ceva mai exotic – Fascinant a ieșit. E ceva metropolo-vibranto-fascinanto. Il cerem să apară-n dex.
metropolo-vibranto-fascinanto, -Ă, metropolo-vibranto-fascinanţi, -te, adj. Care metropolo-vibranto-fascinează. Sinonim – Zanzibar.
Și gândiți-vă că e doar o excursie şi se întâmplă atâtea. Inclusiv pe drumul până la cazare. Caşti ochii pe geam și nu te plictisești. Nu vrei să ratezi nimic! Femei care cară baxuri de suc pe cap. Mâncarea se gătește în oală în fața casei, pe jos, pe vreascuri culese. Copii se joacă peste tot. Lumea merge descultă. Mâncarea nu stă la frigider. Cumperi pește și carne cum nu ai vrea să o vezi în viaţa ta. Dar așa sunt lucrurile. Și trăiesc fericiți. Te bucuri și tu când vezi fericirea lor. Nu e peste tot fericire, dar este, și pare autentică. Fericiți eram și noi, nu ne plângem. 🙂
Maimuţe şi porceală… regească
Am mai făcut excursii în pădurea de maimuțe. Aici era să rămân fără cameră. Dar nu vă gândiți că mi-o luau maimuțele. M-am trezit că fac poză la mașina Președintelui Tanzaniei, dar am fost iertat. M-a mâncat în fund. Maimuță și eu.
Nu mai știu ce rasă de maimuțe erau aici, dar erau nebune rău. Active. Nu te uiți, o pierzi. Se cățărau, săreau peste tot. Nu erau periculoase, dar recomandarea era să nu te joci cu ele, să le lași în pace, să te lase și ele în pace. Am văzut și puișori. Minunați. Ca în reviste. Am poze, evident!
Alta excursie s-a întâmplat pe o limbă de nisip, în larg. Fiind puternic afectată de maree, Zanzibarul are câteva zone cu plaje care dispar și apar. Nisipul era superb, în mijlocul nimănui. Am închiriat o barcă cu ‘vele’ personală. Eram 4 persoane care aveau un staff de vreo 8 oameni. Ne-am simțit ca niște regi. Ni s-a adus mâncare pe barcă. Băutură la discreție, fructe la discreție. Doamne și ce fructe… Nimic nu se compară cu gustul local de Ananas, mango, jackfruit. Bălesc.
Deci. Ne-au cărat un bax de bere, de sucuri, de ape. Ca să înțelegeți, până la barcă era de mers vreun kilometru pe plajă, cu apa până la genunchi în ultima porțiune. Ne-a durut sufletul. Dar asta a fost.
Ajunși pe limbă de nisip, erau numai bărci pline cu turiști. Cum am coborât din barcă, deodată, au început băieții să se miște. Rapid totul. Nu ştiai ce se întamplă. Să nu se supere stăpânii? Ce aveți fraților? De ce să ne supărăm?
Noi nu știam că pe insula acolo urma să ni se facă o zonă de campare… Au înfipt repede niște pare de lemn în pământ, la vreo 2 metri și bucata. Tras cortina peste. Să aibă Albii (muzungu) umbră. Pielea lor prețioasă nu trebuie să se ardă la soare. Doamne cum m-am simțit.. nu a cerut nimeni așa ceva. Dar am primit. O iei și te bucuri că ai umbră și bere gheață, pe o insulă în mijlocul nimănui. La umbră se vede mai bine telefonul când filmezi cu drona.
După ce ne-am terminat plimbarea sau pozele cu drona, au strâns băieții mei, repede, totul. Ne-au dus apoi într-o celebră zonă de mâncat pește la ei. Nu doar pește. Calamari, creveți, crabi, langustine, homari. Toate fiţoşeniile pământului, la probabil 1 dolar bucata.. Doamne ce masă ne-au pus. Un platou de mâncai la el 3 zile și 3 nopți. Eu, dacă nu știți, nu suport peștele. Sau ce ține de mare. Ei… ce am mâncat acolo era la alt nivel. Dacă nu mănânci măcar o dată în insula asta, nu vei ști niciodată ce gust are peștele perfect, crevețele perfect, homarul perfect. Scepticismul de a mânca acolo era la cel mai ridicat nivel. Dar când a venit platoul doldora, de rupea masa. Și mirosul foarte plăcut. Ne-a trecut.. am mâncat de am pocnit. Abia dacă a mai rămas ceva..
Am vizitat după bucătăria. Nu aveam voie, era ascunsă. Am văzut repede și de ce.. Dar n-a murit nimeni!! Am făcut o poză, bine că nu mi-am luat bătaie și aici. Mă mănâncă iar..
Cu burtile pline, hai la cazare. Barca până la țarm, mașina până acasă. 2 ore și gata. Egg fried rice, o bere Kilimanjaro hai la nani. Nani se întâmpla mereu la ora 9-10. Aici bezna venea peste tine la ora 6.
Exemplu: să zicem că la 6 fără 10 e lumină. La ora 6 e benza. Deodată. Și cât să și stai pe noapte? te ia somnul. Cu excursia asta mi-am reglat destul de bine orele de somn.. eu care nu adorm înainte de 12, aici n-am măcănit. La 12 rupeam somnul de 2 ore. Trezirea la 7-8. Ne-am întors frumoși cu atâta somn. Informație extra: Zanzibarul este pe același fus orar cu România. Cel puțin în ora de vară.
Am mai fost pe câteva plaje superbe. Cel mai mult ne-a plăcut în Paje. Am prins cea mai bună vreme posibilă, și cea mai frumoasă apă. Eram deja de 4 zile în Zanzibar, dar nu reușisem să ajungem la nicio plajă cu nisip alb. Am fost numai prin excursii. Nici în apă nu intrasem. Dar s-a rezolvat cu Paje. Nisipul e wow. Apa e wow. E ceva nou. Nu zic că e mai frumos ca-n Grecia. Dar e alt frumos. Se apropie. (nu poți să scoti tzatziki-ul din mine)
Și am rămas cu Paje în minte pentru că am ajuns și la Kendwa și la celebra plajă Nungwi. Ok, de sus, din dronă, e raiul pe pământ. Dar când stai la sol… dacă ai ghinion cum am avut noi… e… jegul din lume. Nu am văzut atâta mizerie pe o plajă în viața mea.. Pești curățați pe jos, fructe aruncate, sticle, plastic, fier, orice.. Capac a pus un pampers folosit și… un tampon folosit. Aici s-a tras linia. N-am intrat deloc în apă. Resorturi de 5 stele, prețuri de 100 milioane pe noapte și ai așa ceva.. nu ai cum.. inadmisibil.. Dar sunt zile și zile. Noi am prins o zi proastă. Toată lumea de pe Zanzibar spune că la Nungwi și Kendwa e cel mai frumos.. Nu ne-or trage toți țeapa.
Pe noi să ne ducă Dragos înapoi la Paje. Duși am fost! Am început să fac un research apoi de cazari în Paje. Prețuri super bune! Aici venim data viitoare. Sa stăm, sa lucram. Un laptop în mână, un Kilimanjaro în cealaltă. Zen.
S-a dus..
Și cam atât cu Zanzibarul. Povesti sunt de spus. Din fiecare oră petrecută aici poți să scoti o pagină. Cum ne-a oprit poliția, cum din 6 oameni pe o plajă de 1 kilometru în Kiwengwa, 4 eram noi și ceilalți doi erau tot români. Cum am mâncat dintr-un pachet de biscuiți deschis de un șoricel și nu de mine. Cum la o petrecere jumătate de hotel a făcut toxinfecție alimentară. Eu nu, hehe.
Vă mai arunc un set de poze. Le-aș face tablou pe toate! Hakuna-matata! Pole Pole marafiki!
