Distracția a început cu doi iepurași, Maria și Mihai, anul trecut. Au apărut de nicăieri mititeii, numai gata să fie îmbrățișați și chinuiți şi smotociți. Ei au dat tonul. Tonul la ce?, ați putea zice. La ședințe foto și mai apoi un pic… la alți iepuri…
Am făcut o primă ședință foto în coșulețe, între flori, de Paște, cu cei doi. Cu greu am prins un moment perfect. Nu știu dacă ați încercat vreodată să faceți poze la animăluțe, e o provocare. Dar la iepuri? Succes!
Iepurii stau de obicei în cușcă, iar atunci când prind ocazia să țopăie, Doamne ferește! Trebuie să obosească mult ca să stea locului. Dar la poză nu vrei să stea chiar așa locului. Nu îi vrei obosiți. Le vrei făţucile alea fresh.. E o adevărată provocare, dar tare frumoși mai sunt.
În prima sesiune foto a fost Măriuca și Mihăiță. Minunați. Ne-am îndrăgostit de ei. Poate de-aia nici n-au ajuns fripturică. N-ai cum să-i papi după ce te-ai jucat cu ei încontinuu. (Nu mănâncă nimeni nimic, potoliți-vă!!)
Și cum te joci cu ei, timpul trece, iarba crește, ei cu drag mănâncă. Şi au mâncat, şi iar mâncat, şi au crescut şi iar crescut, și s-au jucat un pic și ei, cu drag… Și au mai ieșit 4 puiuți. 4 ghemotoace incredibile. Au stat împreună din prima zi, au crescut și s-au cunoscut numai împreună. 2 au găsit altă căsuță, iar 2 ne-au rămas. Le-am dat nume, dar nu pot să le menționez aici, poate se supără un prieten pe mine, dacă citește.
Pe cei 4 i-am luat și la Tunari, vă dați seama cum țopăiau prin casă? Ceva mai frumos nu există! Pe pat, pe canapea, în cuptor, în robotul de bucătărie, sub canapea, câteodată nu-i găseam. Dar frumos tare! Dacă ați putea trăi așa ceva, recomand! Diabet 100%.
Momentul s-a celebrat și cu poze! #corememory, referință la un desen animat, pentru că așa a fost cu ei. Ca-n povești!
