Partea bună e că încă mai sunt țări în Europa și îmi pot face damblaua să merg de fiecare dată, de ziua mea, într-o țară nouă.
Partea mai puțin bună e că… trec anii, dar asta e. 36 s-au dus… Mai am 36.
Un alt inconvenient mic ar fi și octombrie ăsta, sfârșit de octombrie. Nu prea te ajută vremea pe nicăieri. Adică, ok, e încă bine pe la sud, prin mediterana joasă, dar cam atât. Spania, Italia, Grecia, dar trebuie, ca întotdeauna, ceva nou. Anul trecut am avut 2 opțiuni, Irlanda sau Norvegia. Cum Irlanda am văzut-o, mi-am adus aminte și am zis să tăiem și norvegia de pe listă. Deeeeci, Norvegia it is!
Eram, din păcate, condiționați de concediul de la muncă, perioada ar fi fost de 6 zile. Am zis că e ok pentru Oslo +/- 2-3 orașe de lângă. Nu ne-am uitat prea mult la itinerariu atunci când am cumpărat biletele, dar le-am cumpărat.
Au fost fix 430 de lei pentru 2 persoane, dus-întors. Alături de 1 voucher și ce mai aveam în portofelul Wizz, am dat fix 30 de lei. Nu bătea nimic prețul ăsta. Mai ok decât Oslo, era de mers în Yerevan din portofoliul Wizz, dar poate mai țin zborul ăla pe acolo. Și Marrakesh, dar aveau zile destul de aiurea. La anuul!
Norvegia
Despre Norvegia știam destule, dar niciodată n-am făcut un itinerariu. Știam că nu trebuie vizitat în sfârșit de octombrie, ci în August sau vara, dar orașele țărilor nordice sunt ok și pe vreme aiurea, nu? Planul era să stăm în Oslo, și să facem câteva day trip-uri pe lângă, cam cum ne-am descurcat în Dublin. Nu speram la vreme bună, ne gândeam că o să prindem numai ploaie, și n-avea sens să ne plimbăm de nebuni printre nori și ceață.
Dar cum să stai într-un oraș 6 zile? E ca și cum ai sta închis în casă 6 zile, nu ai cum. Așa că am regândit totul și am lăsat Oslo efectiv la “Maybe”. Oricum aeroportul era la o oră distanță, de ce să mai intrăm în oraș? :))
Atipic, planul de Norvegia l-am făcut cu multe zile înainte, spre deosebire de uzualul “văd pe zbor ce facem acolo”, pentru că am renunțat la oraș, iar cazările trebuiau foarte bine alese. 5 nopți, 5 cazări. Distanțele sunt ceva de speriat!
Cu cât făceam mai mult research, cu atât ne-am dat seama că este nerealist să vedem ceva mai departe de 4-5 ore de Oslo (în sus/jos). Și 4-5 ore e chiar aproape în mod normal. Ne-am pregătit planul masiv cu chatgpt, ne-am uitat la multe clipuri și am bifat pe hartă cam tot ce se poate. Cu cât găseam mai multe lucruri, cu atât ne dădeam seama că nu se poate vedea țara asta în 6 săptămâni, d-apăi în 6 zile. Așa că am tăiat foarte multe de pe listă și am rămas la cercul de jos, pe care l-am și realizat.
Din planul inițial
Ne-a încurcat un pic prima oprire, la Odda. Aici ne doream să mergem la Trolltunga, aveam hike-ul ăsta în minte de ceva vreme. Doar că, la fel ca și în Dolomiți, socoteala de acasă nu se pupă cu cea din târg, în octombrie nu se recomandă hike-ul, pentru că durează f mult și te încurcă vremea. Mai trebuia și echipament special, bocanci cu ţinte, deci a fost un no-no, am rămas doar cu cazarea, și o abatere de la traseu de 2 ore. E un pic frustrant să greșești planificarea, dar e și normal, atunci când nu iei tur organizat sau te duci într-o țară în care nu ai mai fost. Iar când spun hike lung, spun doar că e de 2 ori mai amplu decât cel din Madeira. Dpdv al cifrelor, probabil mult mai greu dacă îl și făceam.
Și chiar a fost ok că nu ne-am dus, ar fi început la 4 dimineața hike-ul, iar noi am ajuns relativ obosiți în aeroport (deși zborul a fost la prânz). A durat mult să facem poze la mașină, pentru că Hertz Sandefjord Torp avea un notă de 2/5, un martor în bord și multe, muuulte zgârieturi fine. Mașina am luat-o de pe Wizz, a fost cu 100 de euro mai ieftină decât orice altă opțiune (Booking/Ryanair/Hertz/Sixt etc). Mai ieftine erau mașinile electrice, dar nu avem educația necesară și ar fi trebuit și mai mult planning, care să includă încărcarea la cazare sau pe drum. Despre închiriat mașini, dacă nu știți în detaliu cum funcţionează, am scris >>>aici<<<.
Deci nu am riscat cu mașina electrică, mai ales că aveam de condus în fiecare zi 4-5 ore.
Primul contact
cu Norvegia s-a făcut de la volanul micuței noastre Toyota Yaris, deja știam mașina, că în Mykonos am mai avut una și ne-a plăcut maxim. Ce n-am luat în calcul e că în Mykonos ajungeai oriunde în 15 minute, din sudul insulei până în nordul insulei. Vremea era însorită, fără pic de nor și pic de ploaie. Aici aveam ploaie, ceață și mult întuneric. Ne-a rupt mașina. Mă doare spatele numai când mă gândesc la ea. Și da, aici chiar sunt pretențios, n-am ce zice. Mașina mare bate mașina mică, niciodată nu mi-au plăcut gângărițele la drum lung.
Prima bucată de drum avea 5 ore. Pe la 3 am aterizat, până am luat mașina s-a făcut 4. Soarele a apus la ora 5, deci doar o oră am avut de privit și căscat ochii. Nu ne-a dat pe spate, dar probabil era și cea mai tristă bucată de drum din Norvegia!!! Cu oprire la un magazin, la o benzinărie, s-au făcut 6 ore. Cu cât se înnopta mai tare, cu atât intram mai tare în munți. Vremea te trăgea tare a somn, fix ce nu îți dorești la volan. Iar mașina era din ce în ce mai enervantă. Singurul avantaj era că era foarte mică, se încadra bine în drumurile astea înguste de munte, în rest, never again Toyota Yaris la distanțe lungi!!
Și tot mergând în noapte, asfaltul negru, ceață, ploaie mocănească, faruri xenon/led pe negru, vezi fix 0 m înainte, îți dai seama că sunt condiții oribile de condus, pe care norvegienii le îndură în fiecare zi. Adaptabilitatea este cheia. Dacă tot ai distanțe atât de mari de făcut, măcar să vezi bine, nu să te chiorești la drum. Mă gândesc serios că singurul motiv pentru care nu vor norvegienii în UE este pentru că UE are reglementări clare privind luminile de drum. Aici e junglă!! Toate mașinile, noi, vechi, mici, mari, sunt dotate cu niște faruri de îți fac radiografie, îți ard pupilele, faci fotosinteză pe care nu știai că poți să o faci. Aici plantele abia așteaptă noaptea, să se încălzească la farurile mașinilor. Doamne Dumnezeule, pe lângă cele 2 faruri din dotare, foarte mulți își pun nocturne de stadion și benzi led. Efectiv te sperii câtă lumină poate să facă orice mașină pornește nenorocirile astea. Nu exagerez, din contră, nu pot descrie în cuvinte cum e să ai un camion cu 10 nocturne deasupra lui, o bandă led, și faza lungă pornită. Am o poză, dar nu vă puteți imagina cum a fost în realitate, decât dacă nu ați fost deja acolo. Am ajuns în Odda (prima cazare) cu durere oculară. Mă dureau de la chiorât la drumuri mici și primit lumină în gură 4 ore. Dar am ajuns!
Odda
Cazarea în vârf de deal, parcarea în vale de munte. Casa era înghesuită în amonte, alături de altele, frumușele foc. Ne-au oferit un loc de parcare la 100-200 de m de trepte distanță. Nu zic, a fost moca, dar s-a adăugat la oboseală. Să faci a doua zi hike de 12-14 ore, de la 4 dimineața, ce pot să zic, bine că n-am ajuns în August. Ne-am culcat extrem de fericiți! :))
Cazarea top, totul nou și comod. Defapt toate cazările din Norvegia le-am găsit impecabile și foarte, foarte ieftine! Cine să și meargă în Octombrie? Ok, ne așteptam să fie scump, mai ales după experiența din Dublin, o țară cu GDP similar.
Cât despre oraş în sine, nu l-am disecat prea tare, că am ajuns la 10/11 seara şi am plecat la 8 dimineaţa. Era totul adormit, închis.
Pulpiț rock
Dacă tot n-am făcut hike-ul cu Trolltunga, am zis măcar să facem ceva ușor, hike-ul de la Pulpit Rock. Pulpit Rock avea să fie high-light-ul concediului nostru. Singurul hike și cel mai frumos view dintre toate. S-a ridicat la nivelul așteptărilor, chiar e wow. Singurul – (minus), ar fi fost furtuna pe care o vedeam cum se apropie din ce în ce mai mult. Cu cât ne apropiam de sfârșitul traseului, cu atât vedeam cum se diminuează distanța dintre noi și zona de ploaie din zare. Era o perdea de ploaie albă. Frumos de văzut, probabil urât de experimentat. Am tras câteva poze, ne-am tras suflul, am băgat rapid 2 sandwichuri cu view. Am suferit puțin că n-am luat drona, dar eram conștient că poate ploua. Și chiar au dat 2-3 stropi, poate aș fi ridicat-o, poate nu.
De când fac fotografie de eveniment, pasiunea de poze multe în concediu s-a temperat, m-am lenevit, un side-effect triștuț, dar adevărat.
Chiar dacă nu era vremea perfectă, de soare senin, faptul că eram o mână de oameni pe toată piatra a contat destul de mult la senzația noastră de evadare și bucurie. Nu că nu ne plac oamenii, dar nu ne plac oamenii mulți, buluciți în zone turistice. Recomand cu căldură off-season-urile, din multe puncte de vedere, acesta fiind cel mai important.
Traseul se laudă că durează 4-5 ore dus-întors, noi l-am dovedit în 3, cu pauză de 30-40 minute la pozat/mâncat. Parcarea, amuzant, costă 9 lei pentru 2 ore, și 130 lei pentru toată ziua. Dacă ești zgârcit, bagi viteză și o scoți eftin. Chiar se poate!
Dacă tot ne-am rezervat locul pentru o zi, am făcut un popas la magazinele magazinul de suvenir de lângă, am mărit averea familiei cu încă 1 magnet, și ne-am îndreptat spre cazare. Cazarea am luat-o într-un cartier de case, în satul Tau. Aveam de vizitat Stavenger a doua zi, Bergen. Treceam deci și prin orașe în concediul nostru, dar am zis să vedem cum e și la ei la țară, nu doar la Tunari.
Am parcat, și aici am descoperit o cazare superbă, imensă, și iar, ieftină. Ajunși încă pe lumină, ne-am instalat și am luat-o la pas prin sat. Liniște deplină, am luat-o pe malul apei, eram situați la baza unui fiord. Am găsit un “traseu” de plimbare, practic o potecă semnalizată, e plin în Norvegia de ele. Un câine ne-a lătrat de la balconul unei case, pomeranian, simpatic, 2 fete își plimbau și ele cățeii. Foarte pustiu în toată zona, dar parcă desprins din paradis. Mașini electrice aduceau acasă copiii de la școală, sau de la activitățile lor frumoase extracurriculare. Am dat de un port, unde își țineau oamenii bărcuțele. Portul era dotat cu mini-case de vacanță, pe 2 nivele, case înșiruite și mici, unde probabil își mai deschid norvegienii ușile după ce prind pești de la pescuit și încing grătare. Acum, casele erau cu parterul în port/doc, mai garaj așa, pentru întreținut bărcile, iar la etajul 1, la nivelul solului un living frumos, semi-mansardă. Casele noastre bune de prin București nu erau așa de frumoase ca mini-garajele lor.
Cât despre cartier… Doamne Dumnezeule ce minunății… Niște vile superbe, cu arhitecturi fine, dar nu simple. Curți întreținute, garduri vii, mult verde și multă apă. Adevărul e că atunci când nu ai soare, trebuie să faci ceva care să te bucure la ochi, și da, e superb de văzut. Am căscat ochii în stânga și-n dreapta de ne-a durut gâtul. Lipsa perdelelor din țările nordice ne încântă maxim, nu ne ascundem de acest obicei odios. În port ne-am întâlnit cu un nene care se întorcea de la pescuit. Avea un coș plin de homari și stridii. Am schimbat 2-3 vorbe, i-am făcut o poză (proastă) și ne-am văzut de drum. Iar ca să vedeți drumul, puteți da click >>>aici<<<, pentru google street view, aruncați un ochi, de fun!
Plimbarea scurtă și intensă s-a terminat, ajunși acasă ne-am gătit o porție mare de paste, cu niște cârnați la cuptor, am mâncat ca porcii, ne-am uitat la un film la TV-ul curb de 160cm și nani!!
Road Triiip (again)
Din Tau aveam de vizitat un oraș de lângă, Stavenger. Era la vreo 20 de km, dar dacă te uiți din satelit, n-ai cum să ajungi acolo. Ar fi 20 de minute, dar trebuie să dai pe google maps ca să înțelegi. Concret: ieși din Tau, dar prin subteran. Și nu ca subteran sub munte, ca doar așa sunt tunelurile, nu, în Norvegia, e subteran sub fiord. De ce să construiești un pod, când poți să sapi sub pământ unul. Mai puțină bătaie de cap, mai multă liniște, nu strici nici peisagistica locală. Tare nu? E ca și cum te-ai plimba în Brăila, intri în tunel la Primăria Brăilei, și ieși la suprafață în 14.4 km, la primăria Galațiului. ScienceFiction tatiii! E atât de lung tunelul, încât are 3 zone de dormit, în caz de te ia somnul. Și am citit acum foarte mulți ani, că are tunelul o cadență și o ritmicitate care adoarme, involuntar. Nu m-a luat somnul, dar și-au luat și măsuri de precauție. Luminile din tunel sunt variate, 10 plafoniere LED galbene, 1 rând alb, să simuleze lumina naturală. E o experiență, cu atât mai mult când la noi abia se mișcă să facă un pod de importanță națională, și atunci când îl fac, numai probleme (golden gate de România, podul peste Dunăre). Până la urmă nici o autostradă dintr-un capăt în altul al țării nu avem… vai de, vai de noi.
De asta ne bucurăm de concedii, mai vedem și exemple de așa da! Pentru noi, cei din țări necivilizate, e ușor să ne bucure foarte multe lucruri.
Revenind: am ieșit din subteran, după ce am mers cu 100km/h cei 14.4 km, și am ieșit la baza orașului Stavanger. Am parcat în centru, 2 ore gratis, am dat o tură, am văzut o străduță, un magazinaș, un muzeu în care nu am intrat. Clădiri frumoase, locuri întreținute, deși neanimat, ora fiind 9-10. În jumătate de oră i-am făcut felul și am continuat spre Bergen.
Partea ineresantă cu plimbatul cu mașina este că nu te plictisești. Peisajele sunt de-a dreptul delicioase. Dacă scoate și soarele o rază-două și ți-o aruncă în față, schimbă cu totul view-ul. În Stavanger am urcat pe vârful dealului și am prins soarele puternic pe cer. 15 minute de lumină, au schimbat cu totul fațada orașului. Proaspăt trezite, casele se scuturau de culori, bubuiau de frumusețe. La fel a fost și drumul până în Bergen. Ne-a minunat cum drumul lor național trecea prin atâta apă. Chiar am luat 2 ferry-uri. Sunt lucruri arhicunoscute în Norvegia, dar altfel este să le experimentezi tu. Ah, și ferry-urile sunt electrice. :’)
Numărul de mașini electrice, deși inițial am fost neconvins, este colosal. În 2025 89% dintre mașinile cumpărate, au fost electrice. În Septembrie 2025 98,5% dintre mașinile noi cumpărate au fost electrice. În curând cred că o să fie mai dificil să cumperi o mașină cu motor termic. Chiar și la închiriat, micuța noastră Toyota Yaris a fost mai scumpă decât mașini precum BMW i3, Citroen C4, Skoda Eniaq, BYD (boo), și apropiate la preț cu VW ID4. Deci e clar că turiștii se bat pe motoare clasice, lumea încă nu e educată.
Cu ferry-ul ne-a minunat civilizația, nimeni nu se grăbea să prindă un loc mai bun în coloană. Așteptarea se face pe 5-6-7 benzi. Probabil când se umple banda 1 (20-30 mașini) se continuă cu banda 2. Nimeni nu se chinuia să îți ia fața, deși nu se interzicea prin niciun semn. Bunul simț și normalitatea funcționează altfel aici.
În Bergen am rupt orașul. Numărul de pași a bubuit. Soarele a fost de partea noastră și aici, a plouat până am ajuns și după ce am plecat. Ne-am băut cafeaua la o terasă marketată, nici prea prea, nici foarte foarte. De fapt am băut o ciocolată caldă, acum că-mi aduc aminte. Un 7/10.
Orașul frumușel, are de toate. Merge plimbat 1 zi full, cum am prins noi, sau chiar 2, pentru “deeper dive”. Au o promenadă drăguță, cu ceva case bătrânești, ca odinioară, refăcute și iar refăcute după diverse incendii, recondiționate ca în anii 1700. Sunt și în patrimoniul UNESCO.
Din Bergen treaba era simplă, mai aveam de mers câteva ore până la o cazare in the middle of nowhere. Era și cea mai atipică, mai puțin lux și opulență decât până acum, dar s-a dovedit excelentă. Singurul dezavantaj a fost că am ajuns seara pe la 22:00 și am plecat dimineața pe la 07:30. Nu am apucat să vedem zona pe lumină. 🙁
Și promit că zona era extraordinară. Dacă v-a plăcut click-ul pe Tau, văd că un turist a făcut un 360 de la cazarea asta remote. Am cunoscut-o pe tanti Astrid aici. O norvegiancă semeață, care pare că nu și-a dorit neapărat să treacă pe industria ospitalieră. Se mândrea că face ea singură curățenie în casă, ca și cum era singura persoană de pe planetă care face asta. De curat era curat, chiar lună, nu avem cum să ne plângem. Dar avea niște cerințe atipice (cel puțin pentru Booking), să ne descălțăm pe hol, să nu intrăm în living încălțați, și să scoatem lenjeria de pat înainte să plecăm. Doamna Astrid, ne pare rău, dar la 7 dimineața numai de asta nu mai stăteam. Am făcut check-out-ul destul de devreme, cât să ai timp să scoți singurică. Angajează și tu un român, că facem treabă bună. Win-win.
Am uitat să zic că și drumul până aici a fost horror, iar lumini în gură, iar mă dureau ochii, dar parcă eram mai obișnuit, mai împăcat. Eram atât de scos din minți de luminile astea, încât am renunțat la toate oglinzile din mașină. Pe cea centrală am învârtit-o, iar cele laterale le-am dat să bată în câmp. Până și bordul de la Toyota era luminat la maxim, a trebuit să mă opresc să găsesc de unde Doamne iartă-mă se dă mai încet, că nah, nu mai există butoane dedicate, totul e din meniuri/tablete mai nou. OF!
Flam & Flamsbana 🚂
Planul era să vizităm Flåmsbana. Bubuie Instagramul și TikTokul cu celebrul tren. Ok, la fel ca la Trolltunga, socoteala de acasă nu este aceeași cu cea din târg. Frumos în Flåmsbana e să te urci cu trenul și la întoarcere să faci hiking/trekking/MTB-ing. Practic să cobori cu bicicleta. Dar având în vedere că activitatea turistică se cam termină pe 15 septembrie, evident că nu aveam cum să coborâm cu bicicleta pe 26 octombrie, of! View-urile de la geamul trenului erau spectaculoase, dar doar dacă te teleportai aici, nu și dacă veneai până aici. Toată țara din mașină e superbă, trenul ăsta nu ne-a adus ceva în plus. Și v-am spus cât costă? Enorm pentru ceva care nu merită. Dar asta e, am prins soare, am prins locuri pe scaun, la alegere. (În sezon cică e moarte de om). Inedit este că trenul face o oprire de 5–10 minute la o cascadă, să caști ochiul, să ieși un pic pe platformă. Asta n-am mai făcut-o până acum, dacă e să fim sinceri cu noi. Ne-am dat jos doar la dus, la întors era inutil. Întorsul aducea și mai mulți turiști, din Myrdal, care foloseau efectiv trenul ca mijloc de transport, aduși de prin Oslo și Bergen. Foarte mulți americani.
În concluzie, un semi-fail Flåm cu Flåmsbana mamei lor. Defapt, fail total! Cred că mai bine luam barca din port, că puteai să faci și plimbare pe fiord. Așadar! Grijă ce planificați! Când mă gândesc că ne-am trezit la 7 pentru asta… Dar aia e, mai mult timp de căscat ochii pe drum.
În grabă noastră, prin tunel, ne-a depășit și un autocar, că mergeam doar cu viteza legală, de 80 km/h. Nu cred că v-am zis, dar majoritatea Norvegiei o faci cu maxim 80 km/h!!! Imensa lor țară e nenorocită de limitele foarte mici de viteză. Și din 80 km/h, să nu credeți că rămâneți cu atât. Cam tot concediul am scos o medie de 60 km/h. Adică 240 km îi faci în 4 ore. E ceva de speriat. Nu respectă nici ei limita de viteză, mai pun un +10, +20, dar noi nu prea am riscat..
Din Flåm aveam de făcut un roadtrip care începea la un viewpoint, ocoleam vreo 30 de minute după care luam un tunel de 25 de km lungime, cel mai lung tunel auto terestru din lume (de fapt aici erau cele 3 zone de somn, nu la cel de sub fiord, mea culpa, sper că ați ajuns până aici cu cititul). :))
Înainte de tunel era un pic de ploaie, după tunel am dat de soare. Se schimbase vremea cu totul. Se schimbă vremea aici și la un tunel de 1 km, d-apăi la unul de 24.5 km. Paralelele pe care am făcut-o cu Brăila – Galați aici nu-și are rostul, pentru că 25 de km e mai mult. Atâta tunel ne-a obosit, am găsit o bodegă pe drum cu ceva mâncare bună, recenzii foarte bune.
Aici, patronul ne-a făcut inițierea în meniul lor, ne-a promis că toate sunt produse deosebite, cu arome excelente. Cel mai mult ne-a povestit despre celebra lor kombucha, cu ierburi aromate, infuzate, culese chiar de ei din pădure. N-am să mint, nu sunt expert în kombucha asta, cred că am băut maxim 2 în viața asta lungă a mea, dar asta de aici a fost o senzație. Multe arome și note pe care nu le-am recunoscut. La fel s-a întâmplat și cu mâncarea, totul era interesant.
Am luat niște supe locale, niște paste cu sos ragù din coadă de bou, o tocătină de nu mai știu ce, năut/fasole/ierburi, niște prăjituri și am primit din partea casei cinnamon rolls. La pachet, că nu mai puteam.
Patronul era cunoscător de fotografie, aparent prietena lui era influencăr, mergeau în zone dubioase prin lume, era sătul de cărat obiective și camere. I feel you bro! Macar eu le car pentru mine, pe spinarea mea, pe durerea mea. Acum le cară Toyotica, nu mă plâng. Doar de Toyota mă plâng!!
Ruta pe care am ales-o spre Oslo a fost un pic mai “sălbatică”, nu ne-am dorit să luăm calea directă. Nici cazarea nu era tocmai în drum, dar categoric nu este despre destinație. It’s all about the journey baby!
Am dat pe drum și de zăpadă, am luat-o pe un pas ceva mai înalt. Iar am găsit lacuri impecabile, zone superbe de munte, de natură. Ne-a fost lene să facem un om de zăpadă, dar un bulgăre, doi, tot am aruncat (eu, evident – ea s-a ferit 🙁 ). Norvegia, repet, este plină de apă. Oriunde te uiți este un cot de râu, un mal de fiord, un mal de mare, o cascadă, chiar și când nu e apă, trebuie să dea o ploaie. Abundența asta de apă cu abundența de vegetație/copaci am mai simțit-o în Plitvice, doar că acolo era o zonă, aici e o țară întreagă!
Booking
Am ajuns într-un final la cazarea pe care Booking efectiv ne-a băgat-o pe gât. Orice căutai în zonă, te trimitea la hotelul ăsta de 4*, cu premiul de cel mai bun Hotel Spa din stațiunile montane de ski din lume. Premiul luat acum parcă 10 ani de zile, și pe care l-au ținut vreo 3–4 ani. După ăștia 3–4 ani probabil s-a mai degradat. De frumos, era. Nu pot să-mi imaginez cum te trezești în stațiunea asta plină de zăpadă, iarna. Cred că e paradis.
Revenind la hotel, erau lucruri care scârțâiau. Se vedea că au trecut ceva ani peste el și nu s-a mai investit. Zona de piscină era decentă, dar jacuzzi-urile destul de obosite, în niciun caz de 4 stele, maxim 3. Ne-am făcut treaba, ne-am odihnit, ne-am săunat, bălăcit și am dormit ca porcii. Căldură a fost, aveam o teamă și aici, că erau 0 grade noaptea și mnah, pereți n-aveam, erau doar geamuri, vorba aia.
Deși ne lăsase o impresie modestă, micul dejun ne-a dat daună totală. A fost ceva senzațional. Am citit că se plângeau oamenii pe net, dar poate ei au plătit mai mult pentru opulența asta, nouă ne-a plăcut la nebunie. M-am simțit ca la un all inclusive turcesc, cu produse norvegiene. Porc m-am făcut, abia seara târziu am mai mâncat ceva, cu greu, în Oslo.
Plecarea a fost nostalgică, ne-am mai fi dorit un mic dejun acolo, și poate încă o noapte, o noapte cu zăpadă, dar călătorului îi stă bine cu drumul. Am survolat un pic zona cu drona și am continuat drumul spre Oslo.
Oslo
În Oslo stăteam în Zona 1, dar destul de departe de aglomerația din centru (15 min cu metroul), într-un cartier de case, cum ne place nouă, dar şi pentru a nu plăti parcarea în oraș. Am ajuns pe la ora 12, ne-am părăsit mașina mașinuța cu bagaje pe strada de la cazare și am pornit spre explorare. Nu mai văzusem oameni de multă vreme, chiar dacă cu doar 2 zile în urmă fusesem în Bergen. Natura asta pe care am explorat-o, cazările din mijlocul nimănui, ne-a îndepărtat mental de civilizație, ne-a relaxat mințile, ne-a spălat de toxicitatea orașelor, cu apa lor rece, limpede, pură și abundentă. Dar nu ne-a deranjat când am văzut oameni. Nu mulți, dar oameni.
Am luat străzile la pas, în lung și în lat. Ne-am bucurat de alegerea de a nu sta în Oslo tot concediul. Realist, poate și de la vreme, nu știu, nu ne-a dat pe spate. Orașul pare obosit și trist, îmi aduce aminte de orașele elvețiene, în principiu de Geneva. Clădiri vechi, cu istorie, cu fundații financiare solide, dar care răsuflă a tristețe și bătrânețe. Ne-am bucurat cu ce am găsit, era 27 octombrie, sărbătoare națională. Am zis că de ziua mea să mănânc într-un restaurant nice, cu carne de Ren, dar n-am găsit nimic prin zonă. Aveam pe listă un hangar de mâncare, dar era doar cu street food și nu ne-a încântat absolut nimic. Am căutat un burger și asta a fost. Smash burger. Caloriile din concediu nu se pun, caloriile din concediu și de ziua mea chiar se scad, cu cât mănânci mai mult, cu atât slăbești mai mult. Da, nu??
Clar nu. Clar da?
Obosiți de cei 20.000-30.000 de pași, ne-am recuperat bagajele și am băgat un mare somn. A doua zi am planificat să ne trezim cu noaptea-n cap să vizităm insulele Oslo-iene. Aveam 24h de city pass, până la 13:00 trebuia să terminăm cu ele. Am dat peste insulele astea prin câteva recomandări, de data asta pe avion. M-au intrigat, am simțit că este exact ce se întâmplă în Veneția cu Burano. Mai frumos decât Veneția este Burano, o insulă apropiată. Deci m-a cucerit și atras din start.
Zona 1 includea și aceste insule.
Lindøya
Vremea la cazare era ceva de speriat, o ceață îngrozitoare, care nu ne mai permitea să vedem la televizorul vecinilor de peste drum. (nu că ar fi fost apropiate casele, dar avea televizor cu diagonala de minim 2m, fără pic de perdea la geamurile lui. Un pic demoralizați, ora devreme nu ne ajuta nici ea. Am plecat pe la 8, ca să ajungem la 9 la ferry. Tot la ferry era o zonă interesantă, cu clădiri moderne, Akker Brygge îi zice. Am făcut-o la pas repede. Am luat contact vizual cu o localnică în fundul gol (prima poză), care și-a testat skill-urile de înot la cele 5-6 grade ale dimineții. Noi cu geaca de iarnă pe noi, ea cu un halățel la ieșirea din mare. Bravo ție, bine nouă.
Ne-am luat cafeaua to go, am comandat 2, ne-a dat doar 1, 2 deserturi locale, dar nu wow. Trist a fost că am așteptat ca proștii să ne dea a doua cafea, am pierdut vreo 5 minute. Ne-am repezit tâgâdâm pâș pâș, tâgâdâm pâș pâș la ferry, să ne luăm locurile alea bune. Bătaie nu prea a fost pe ele, ora era 9:10, cine să și…. Dar nici gol.
Ne-a lăsat ferry-ul pe insula Lyndøya. Ne gândeam că nu avem ce să facem 1 oră. Doar că!
Doar că: am pornit în micuța insulă, de 30 minute cap coadă la pas, și ne-a fermecat cu totul. Ne-a încurcat puțin faptul că erau 2 porturi în insulă și nu știam de unde trebuie să ne întoarcem, dar a fost ok. Cât despre insulă, am coborât 5 oameni jumate. Noi 2, o doamnă mai în vârstă cu ceva cumpărături de la magazin și încă 1 cuplu localnic cu un bebe, au ieșit la plimbare.
Nu era nimeni nimeni nimeni. O liniște plăcută, un mic murmur îndepărtat din metropola norvegiană Oslo, dar nimic altceva. Zonă superbă, case din lemn, tipice, colorate, cu priveliște la fiord. 2-3 plaje, 2-3 pontoane plutitoare “Bathing spots”, zone cu trambulină de sărit în apă, am încercat una, doar de sus (bine că nu s-a rupt!). Mă gândesc că sunt case de vacanță, pentru sezonul de vară. În jur de vreo 200-300 case pe toată insula, deci nu multe și concentrate în 2-3 zone. Mă văd lucrând remote 1 săptămână de aici!! Am dat și peste câteva stridii în apă, dar niciun pește. De fapt în toată Norvegia, în toate apele lor, n-am văzut ABSOLUT NICIUN PEȘTE! Nu știu de ce, dar nu e nimic! Nici la mal, nici în porturi, nici în râuri. Absolut nimic.. Cel mai interesant lucru au fost 2 stele de mare, 1 roșie, 1 albă. Ce naiba or căuta aici nu știu. Dar pești, mă repet, niciunul!!
După ora plimbată, ne-am suit înapoi în ferry, ne-a plimbat din insulă în insulă, aparent era traseu circular, a durat vreo 30 min, la plăcere, mai merită să arunc 2-3 poze pe pagină.
Back to Oslo
Fiind încă devreme, mai aveam timp de Oslo, avionul venea abia la 22:00. De muzee aveam chef, dar era soare afară și era păcat. Ne-am fi dus la Fram Museum, sau la cel cu bărci Vikinge (este închis pentru renovare). Doar că a câștigat plimbarea în vreme bună, ne-am dus în Volkengpark, după ce am mâncat toate tipurile de carne la Matthalen. Nu că încurajez mâncatul de carne atipică, doar că m-am trezit în fața faptului împlinit, m-am trezit cu o friptură de ren, una de elan și un mini steak de balenă. Mai aveau carne de cangur, dar mâncasem deja de la Lidl Tunari. Au fost bune, renul a fost cel mai bun, dar nici celelalte n-au fost de lepădat. Cu burțile pline, înapoi spre Volkenpark. Cât despre balene, Norvegia nu a interzis pescuitul de balene, spre deosebire de UE.
Mai puţin Volkengpark, mai multă plimbare
Nu m-au convins pozele de pe interneț, dar hai totuși să-l vedem. Nu zic că nu ne-a plăcut chiar deloc, dar nu ne-a impresionat. Era destul de departe de centru, măcar am luat-o pe jos de acolo, vreo oră, 2 până la un metroul îndepărtat. Am dat peste niște case super nice și interesante, un fel de cartier Primăverii din Oslo. Măcar atât. Nu vă duceţi doar pentru parc!
Ce mi-a mai sărit în ochi, a fost plata la parcare, era gratis pentru mașini cu hidrogen, cine naiba… În trecut erau gratis pentru mașinile electrice. Și taxele erau f mici la mașinile electrice. Știu că îmi zicea un prieten că decât să îți iei o răgălie la mâna a doua, de 20.000 euro (sunt foarte scumpe mașinile în Norvegia), mai bine îți iei o mașină nouă electrică de 20.000 euro. De asta s-au și umplut de mașini electrice. 98.5% în septembrie 2025 mi se pare ceva SF!! Bravo lor, dacă chiar e mai sustenabil..
Am trecut pe lângă o reprezentanță Tesla în drumul nostru spre casă, era și acolo plin de mașini electrice. Obviously. Dar parcă tot 911’le parcat în față era mai frumos! :))
Ajunși la metrou, ajunși la cazare, ajunși la mașină, am pornit spre aeroport, 1.5 ore, cu tot cu oprire. S-a mai dus un concediu. Mesaj frumos de la Wizz, că avem întârziere, dar nu ne-a demoralizat, suntem obișnuiți. Am plecat cu 2 ore întârziere, din 1 am ajuns la 3 acasă.. la 8 începe munca, asta-i viața!
Norvegia, ești tare, doar să te vedem pe îndelete, cândva, poate la anu! 2-3 săptămâni! Wouldn’t that be wonderful?? Bani să fie, concediu avem fără număr, Vodafone – power to you!
P.S. Mi-am lăsat un sticky note virtual, să nu uit să spun despre toamna în Norvegia. Da, deci. Vara probabil că rupe, și probabil că toată lumea merge în Norvegia vara, dar toamna, oameni buni, este spectaculoasă! Peisajele cu frunze arămii sunt geniale, un univers aparte. Pe noi ne-a încântat și nu am regretat o secundă (poate cu Trolltunga)! Deci recomandăm Norvegia toamna, fără doar și poate, dar în niciun caz doar 6 zile! it’s a lot to see!!
Vă mulţumesc pentru lectură, cât despre poze, click stânga pentru zoom-in, click stânga pentru zoom-out, deja ştiţi!
