În Gran Canaria am mers, ca orice român, pentru că aveam zbor direct din București. Nu aveam de gând să facem multe schimburi până la destinație. Nu neapărat că supără pe cineva statul în aeroport, check-in-urile lungi, security, dar pentru că low-cost-ul a devenit exagerat de scump la bagajul de mână. Dai 10 lei pe un bilet de avion și 5000 de euro pe un bagaj de mână. Dacă mai și schimbi avionul… vinzi apartamentul și te duci.
Pe vremuri, traista în spinare, priori’taty’ 10 euro la Ryanair… dar nu mai e… s-a dus… Dacă nu știam că poate fi atât de ieftin un bagaj extra, poate nu m-ar fi deranjat. Așa că… fără schimb de avion, pui toată viața în rucsacul de la Samsonite să vezi “oare cât mai duce nebunu, mai poate și anu ăsta?”. Al meu nu mai poate prea mult. Deja se descoase de prin locuri în care nu ar trebui. Dar altul nici că-mi iau! Mi s-a zis că ţine o viaţă.
Pregătirea pentru Gran Canaria e simplă. Îți iei biletul și apoi te rogi la Dumnezeu să găsești cazare. Mașina închiriată… ei, succes și acolo. E o șmecherie pe care mi-e și frică să o spun, că dacă află lumea cum închiriez eu mașina și nu mai găsesc. Dar v-o spun.
Mașina închiriată, dacă nu găsești pe niciun site de specialitate, o găsești pe booking.com. Cumva ei au mașini fără număr, și ieftine. Dacă închiriați, neapărat să închiriați cu asigurare all inclusive. Altă poveste aici.
Am luat cazare, am închiriat o gărgăriţă pentru tot sejurul (nu era chiar gărgăriţă, defapt, Citroen C3, pentru 2 persoane, ce-ai, tanc).
Am ajuns la aeroport, firma de închiriat era la câțiva km de aeroport, așa că aveam transfer inclus. Inclus era dacă îl găseai. Cred că sunt instrucțiuni mai scurte la câteva operații pe inimă decât ce ne-au zis nouă să facem. Cobori din avion, ieși pe a 2-a ieșire, dacă nu e deschisă a doua ieșire ieși la prima și mai mergi până la a doua. După a doua vezi o reclamă cu nu știu ce, de la reclamă faci dreapta și e un domn cu xxxCarCanaria. Bine naibi că am găsit, că la 9 închideau taraba și la 8:57 am ajuns. Fără glume. Câțiva din avion au pierdut mașini din cauza asta. Dar nu e treaba noastră, csf. N-am întrebat: Vreți să vă ducem la cazare? Am făcut uber și-n țară, aici măcar se câștigă mai bine. N-am dus pe nimeni.
Am luat mașina și am ajuns la cazare. La cazare parcare din… fericire, oriunde. Nu era cu plată pentru că e sărbătoare. Bon Nadal! Fără plată, fără plată, dar nu aveai voie să parchezi pe locurile din jur, pentru că… nu erai riveran. Tu-ți… Erau doar 4 locuri de parcare pe o suprafață de 1 km pătrat. Sau plateai 40 de euro pe zi și stăteai pe spate ca bărosanul. NU am dat eu 80 de euro să-mi aduc chiloții ăia buni, doar nu o să dau 40 de euro, de 7 ori, să stea mașina la subteran. Aveam asigurare full și nu era a mea! Potoliți-vă. Am dat ture ca-n sectorul 6 din capitală până s-a eliberat unul dintre cele 4 locuri. Circ! Am răzbit de fiecare dată.
Cazarea top, afară 25 de grade, în casă 18, încălzirea nu mergea, dar exagerez, a fost ok. M-aș mai duce.
Dar dacă tot e frig, și am ajuns târziu, ne e foame, hai la plimbare. Centrul la 2 pași. La 2 pași era și Crăciunul, deci nimeni, nimic deschis. Pe 24 Decembrie să găsești ceva de mâncare în Spania… succes. Eram pățit, era al 3-lea Crăciun consecutiv în Spania, dar nu m-am învățat minte niciodată. Asta și… nu am fost mereu la restaurant.
Am găsit ceva, am cerut “dos Sangria e…” fă și tu ceva să umplem golul ăsta din stomac! Şi au zis: Pasta! Şi mie când mi-e lene tot paste îmi fac acasă, de-astea dați-ne.
Am mâncat, ne-am culcat, ne-am trezit! Frumos, 25 de grade în nord, 30 în Sud. În sud ne-am dus.
Am testat plaja din prima zi… toată lumea pe nisip, căciuli de Moș Crăciun PESTE TOT! Lumea nu cred că avea satisfacție mai mare decât să-și facă selfie cu căciula lui Moș Crăciun pe nisip. Lumea… eh… ce să mai, și eu. Să moară toți de ciudă că în Tunari e urât și la mine e frumos.
Am vizitat dunele din Maspalomas. Chiar frumos! Urcat, coborât, umplut de nisip. Rostogolit. Noi ca noi, dar erau copii care n-aveau derdeluș acasă, și au găsit aici. Joacă din lume. Sute de poze, au ieșit chiar bine. O să le vedeți, n-aveți de ales. Doar nu închideți acum.
Așa. N-ați închis.
Am terminat cu dunele, am mers la plajă. Am cumpărat un cearșaf cu câțiva euro, 4-5-6? Mai era și frumos, să-l iei acasă, da? 5 euro sunt 5 euro. În Grecia urma să-l vedem pe același cu 20. Nebunilor. Rămâneți la tzatziki.
Stăm la plajă, bere (da, în Spania poți să bei și să conduci), mojito, nani, ajunge. Mai dăm o tură prin cartier și înapoi acasă. Foarte frumoasă zonă. Case de vacanță… bine… vile… Palmieri, Palmieri, străzi frumoase, palmieri. Lumea relaxată. Te întrebi de ce nu e așa și la tine… ai răspunsurile la tine, dar nu vrei să intri în detalii.
Ne întoarcem la mașină. Ce să vezi? Mașina zgâriată. Tu-ți… Să sperăm că e bun full insurance-ul. Dacă nu era parcata la mama naibi de zonă centrală, aș mai fi zis… dar chiar și aici? Ce naiba mă băieți… Eram siguri că erau chiar cei de la care am închiriat mașina, n-aveai cum. Era parcata corect, nu încurca pe nimeni. N-ai cum să zgârii mașina pe portbagaj. Poze am făcut când am preluat-o, nu era așa. Aia e. Mergem mai departe…
Înapoi acasă. Drumul până la cazare era din sud maxim, până în Nord maxim. Dar îl faci pe o autostradă cu o mie de benzi. Și se merge brici. Trage Citroen-ul ăsta de rupe. O oră și nani. Că tare frumos a fost.
Următoarele zile aveam să mergem printre sate, prin mijlocul insulei. Sincer, de vis a fost. Vremea nu e la fel de bună ca la plajă, aici mai bătea vântu, era mai rece. Dar te ajută la hike-urile pe care aveai să le faci. O să vedeti poze. Notabil a fost că am luat un traseu de mașină de nu ne-au mai trebuit experiemente.
Dacă eram cu mașina de acasă, nu intra prin găoacele alea. Dar mititică asta, cu juma de metru mai îngustă, avea loc. Niște cărări, superbe, dar #nurecomand. Decât dacă te pricepi. Nu că m-aș pricepe eu, eu aveam full-insurance, dar scapi de stres. 10-20 de km de serpentine înguste. Puteai să ieși, dar era atât de frumos. Nu știai ce o să găsești mai departe. O găină, un cocoș, că e plin, câini, pisici, palmieri, case superbe. N-aveai cum să riști să le ratezi. Creează dependenţă.
Deci, plajă, hiking, sătuce minunate, sangria, Paella. A mai rămas să mergem într-un tur să vedem delfinii. În reclamă 99% garantat că ai să-i vezi! Am luat de pe TripAdvisor/Viator un tur. Asta era joi. Era perfect!
Ne-am dus joi dimineața în locul de unde se pleacă cu barca. Pregătit de văzut delfini. Cam urât afară, cam frig, dar csf, dacă tot am dat banii.
Și căutăm taraba de unde avea să plecăm cu vaporaşul, în port. Taraba pustie. Eram doar vreo 4 rătăciți care căutam aceeași tarabă. Vedem o doamnă pe acolo, aaa, tur? La care ea ţipă la noi: Dar de ce nu răspundeți la telefon? Că v-am sunat să vă spunem că nu mergem azi. Ce facee? Tanti, m-am trezit la 8.
Da, v-am sunat, nu aveți 0726299..? Ba da, dar n-am niciun apel nepreluat. Ei bine, eu te-am sunat, tu n-ai răspuns, știu eu mai bine, că fac treaba asta de 20 de ani. O face maică-ta de 20 de ani, că tu nu știu ce ai făcut.
Îmi explică, îmi arată, am înțeles: clar că a durut-o la banana…
-Dar veniți mâine!
Se trezește maică-ta mâine la 8 iar.
A doua zi, cine era la tarabă? Noi. În căutarea delfinilor. Și mergem, o oră jumate de mers cu vântul. Frumos, lin. Ce noroc. Aveam rău de mișcare, și toți ziceau că e jale cu valurile. Nebuni.
Nebuni ei, nebuni și ăștia cu care am mers că zic oamenilor că sunt șanse de 99% să vezi delfini. N-am văzut nimic. Bă da nimic, nici o plătică obosită. Ne pare rău, tre să ne întoarcem. Veniți și mâine, că doar aveți garanția delfinilor, de două ori nu are cum să nu îi vedeţi. Evident, gratis.
Să vină maică-ta mâine. 2 zile am pierdut. A 3-a chiar nu… plus că aveam și noi avion în ziua aia.
Dacă nu am fi avut avion, probabil și acum mai mergeam pe gratis cu barca să căutăm delfini.
Și întoarce băiatu’ meu barca. Ce-ai tati… la întors niște valuri. Cumva am mers cu curentul… acum… ia-te la bătaie cu el. Mișca barca aia, mai ceva ca rățușca galbenă în cadă când vrei s-o-neci. Voi nu? ok…
Am avut noroc, n-am vomitat, alții n-au avut norocul meu. Per total a fost ok. O plimbare cu barca… Așa… de încheiere.
În ultima zi am aruncat un ochi la acvariu, îl laudau mult. A fost ok, am mai văzut.
Am dus mașina înapoi, de zgârietură nu a întrebat nimeni nimic. Benzină am pus mai multă. Nu v-am zis că era 1 euro litru? 1 euro… când acasă era aproape 2… Să tot vii în insulele astea.
Ura și la gară, transfer ok, duși la aeroport am fost. Urma să ne îmbarcăm.
Lumea de sărbătoare, era 31 decembrie, ora 21:00. Deci!
Plecare din Gran Canaria la ora 9. După 3 ore, 00:00 da? Asta înseamnă că în 3 ore aveam un revelion. Primul din trei.
Că Italia și Franța sunt cu o oră înainte. Și s-a nimerit să prindem revelionul pe Coasta de Azur. La Monaco. Aveam locuri la geam. A bubuit pământu. Au dat ăștia toate artificiile din lume.
De spectaculos, era spectaculos. Dar sigur era mai spectaculos pe la câteva mii de metri altitudine, nu la 15000. Se vedeau ca niște purici, dacă știți ce sunt puricii la TV. Eu totuşi încântat maxim, lumea, MEH! Sunteți nebuni, e frumos! Huă!
Ne-a ținut și pilotul un discurs, cum că GPS-ul de pe avion e cel mai precis din lume, că ora mai exactă ca la el n-ai să mai vezi. Am și eu GPS pe telefon, lasă-ne cu de-astea. Mai bine toarnă un pahar de şampanie. Ce? N-aveţi? Voi nu ştie să faceţi bani.. Vin.. ok..
3…2…1… la mulți ani! Fusese al 2-lea revelion.
Mai aveam unu… la bătrâna romanica. Ne aștepta și ea cu anul nou. Am văzut și acolo artificii. Nu mai țin minte dacă se vedea Clujul, dar am văzut poc poc poc. Se terminaseră în Austria/Ungaria, au început la noi.
Nu mai era așa wow, dar cu ochii tot pe geam eram. Om de la țară… ce să-i ceri. Desi… În Brăila, pe vremea primarului Lungu, n-avea Singapore câte artificii aveam noi. Să-i fie ţărâna uşoară.
Ajunși acasă, ne-am recuperat mașina din Otopeni, că am avut peripeții la plecat, nu ne-a luat nimeni din Tunari la 3 dimineaţa. Am ciocnit un pahar cu neamurile, că au venit și ele la aeroport. Noapte bună!
Credeaţi că aţi văzut toate pozele? Ei, mai sunt:
