Mykonos

Ani de zile de așteptare, pregătire morală și financiară, marketing, sute de reclame au trecut prin fața mea până să ajung în Mykonos. Insula milionarilor, miliardarilor, oamenilor cu bani. Petreceri fără număr, șampanii din aur, aur cu șampanie, auur.

Când auzi Mykonos te gândești la spart de bani. Să curgă doldoară grămezile de mii de euro. Dar chiar așa să fie?

Am mai avut câteva tentative de mers în Mykonos, dar ferească ce prețuri la cazare.. și ce cămăruțe.. A bubuit de ceva vreme Grecia cu prețurile. De fapt toată Europa, peste tot a bubuit la cazări. Și salariile noastre poate nu. Al meu cel puțin nu. :'(

Dacă anul trecut am fost în Santorini pentru trecerea de la 29 la 30, nu a mea, din păcate, anul ăsta a rămas Mykonos. Trebuia s-o facem și pe asta. Plus că restul insulelor deja le-am văzut (aroganță, da). Cel puțin cele care au avion direct din București sunt mâncate de mult. (mai e Skiathos și Rodos)

Deci Mykonos!!

Μύκονος

Wizz ne binecuvântează cu transportul direct, ca de obicei. Căutări intense cu vreo 3 luni înainte ne-au dus la concluzia că se poate financiar!

Am luat biletele cu Wizz, cu vreo 1000 de lei dus-întors amândoi. Bagajul de mână îl aveam deja inclus/gratis (Wizz discount premium plus), deci poate ieșea mai scump altfel. Mașina am rezervat-o tot cu Wizz. E jale ce scoruri sunt și la închiriat de mașină. Nu doar în Grecia evident.. Dar parcă în Mykonos a fost cel mai scump din căutări.

Mașina a fost vreo 1600 lei cu tot cu full insurance de la Wizz. Nu sunt eu fan full insurance de la companii terțe, am zis >>>aici<<< de ce, dar era 300 euro vs 600.

Mai rămâne cazarea. La cazare am găsit un chilipir, într-un complex de căsuțe cu piscină, (case înșiruite, cum am stat în Tenerife). Nu a fost cea mai excepțională, opulentă cazare, ca în Santorini, dar hei, la 1/10 din preț.

Cred că a fost una dintre cele mai ieftine cazări din 2025. 2700 lei pentru 7 nopți. 9.2 pe booking. Piesaa.

Când mă gândesc că am luat cazarea asta din timp, doar “să fie”, bine am făcut, #selffive. După, s-au dublat prețurile în câteva săptămâni!!

Norocoși din fire, le-am rezolvat pe toate. Mai rămânea să mergem! Și abia așteptam!

Nu știu ce m-a încântat așa de tare la insula asta, cu 2 săptămâni înainte tocmai fusesem cu ‘băieții‘ o săptămână în letargie, în Sithonia, dar v-am povestit pe îndelete aici: greek gods 2025. Deci de Grecia eram încărcat, dar Mykonos te trăgea cu o magie, vrajă ceva. Inexplicabil mi-am dorit mai mult decât mă așteptam să ajung aici. Probabil s-a activat snobismul din mine, de brăilean adevărat. Sau poate pur și simplu mă atrage orice concediu, poate fi şi asta. :))

Și am plecaaat, la 5 dimineața, în mama lor de zboruri. Decolat la 06:30, ajuns la 08:00, zbor lin, aterizare lină. Locul 1E, 1F, ca de obicei, moacă, am ieșit primii. În 10 minute eram deja la mașină. Am închiriat de la Sixt, aveau direct în aeroport ghereta.

La ghișeu un tip de treabă, văzând că îi testez:

– Nu vă luăm dom’le bani pe nimic, nu vă faceți griji, nu suntem de-aia. O să vă bucurați maxim!

Și așa a și fost! #recomand. Ne-au făcut ofertă de 110 de euro la full insurance, fără depozit de 800 euro, l-am refuzat, dacă tot au zis că sunt ok. Mergem pe încredere, da?

Câteva poze la mașină, înainte de drum, avea destule zgârieturi, chiar cineva luase o bordură pe sub ea, era îndoită bine. Toate în 1000 de km. Atât avea micuța noastră Kia Picanto. Probabil avea și ea o lună de chinuială. Dacă mă uitam în istoricul Bluetooth, aș fi văzut și cine a zgâriat-o. Dar ce să mai.. Kia Picanto automat era chiar upgrade de la Volkswagen Up manual. Ne-am scos, no? :))

Am ajuuuns, dar..

Mykonos dormea dus, aici lucrurile încep să se miște după 10-11. Am căutat o cafeluță (cum n-ar zice Dana Budeanu), pe aproape, că sincer, nu știam ce să facem pe insulă. Tot itinerariul l-am făcut pe avion, ca de obicei. Deci trebuia să oprim la cafeluță să ne comparăm listele. Cazarea se dădea abia pe la 2. Am găsit o cafenea drăguță, am tras 1 cappuccino și-un americano pe dreapta. Ne-am lălăit un pic și am realizat că e deja 11. Treziți de la 4:50, mergea un mic dejun. Și ce mic dejun mai bun ca un Gyros?? Google maps search “pita gyros”!*

*da, în caz că nu ştiaţi, cu google maps dacă daţi search după un fel de mâncare, vă va direcţiona la localurile cu acel fel. Credeam că ştie toată lumea, dar aparent nu..

Ne-am dus la Souvlaki Story, nu erau multe deschise la ora aia. :)) plus că am mai mâncat la ei în trecut, sunt decenți. Mai și ce bun a fost. Cu băieții, într-o săptămână, n-am mâncat decât gyros la farfurie, nicio pita gyros. Adevăratul titan al Greciei. Deci ăsta a fost primul pita gyros pe 2025. Miam miam. Am pus un story pe Instagram, inimi, lacrimi și un comment:

– Nu-i cam devreme de gyros?

– Nu, nu e! E 20 iunie, e chiar prea târziu pentru un pita gyros!!

Mykonos town

Am luat orașul la pas și, spre surprinderea mea, era superb! Bătea la fund toate orașele de până acum. Nu știu de ce. Era mai mare ca Oia/Imerovigli, mai aranjat parcă. Dichisit ca Paros. Îi lipsea clar priveliștea din Oia (Santorini), dar compensa cu vârf și îndesat prin extindere. Văzându-l la ora 11-12, era și extrem de liber. A ajutat și asta la “wow” factor. Ne-a plăcut maxim! A fost primirea pe care o meritam în Mykonos.

Foarte mult tineret, lume mai fancy decât în Grecia de zi cu zi. Nu zic că e bine, dar nici că e rău. Dar după concediile cu băieții în care 50 e noul 18 ani, am simțit că am întinerit. Eram un pic prea obișnuit de autocare cu oameni în mare etate din Halkidiki. Sunt rău, dar ajungem și noi acolo imediat. C’est la triste vie!

Tot în oraș era plin de pisici, magazine fancy și super fancy. Ce n-am găsit, a fost pelicanul. Celebrul pelican din Mykonos. Ok, replica, cel tânăr, că ăl bătrân săracu nu a prins 100 de ani. L-am căutat pe străzi de multe ori. Am fost de 4-5 ori în oraș și niciodată nu ne-a sărit în cale. Nu am făcut un treasure hunt din asta, dar hei, era nice să-l vedem, la cât ne-am învârtit.

După ce am terminat orașul, înapoi spre mașină, aveam de revendicat o cazare. Mașina o parcasem într-un mic teren cât de cât părăsit. În bord aveam mesaj cu NU PARCAŢI, e parcarea clienților Jumbo și n-avem ce căuta acolo. Băi mă lași? Da în Brăila n-am fost la Jumbo? Ia hai… Aparent insula îți dă un pic de furcă cu locurile de parcare, nu sunt chiar așa peste tot. Dar nici de speriat cum se aude. Recunosc, că în sezonul full poate apar probleme. Noi la sfârșit de iunie, început de iulie, nu eram tocmai în agitația maximă. Dar n-am plătit decât o dată parcarea, când am fost la Scorpios. (și nici atunci nu era nevoie, dar am vrut să o știm safe).

La cazare, am ajuns în 5 minute. Aparent insula e minusculă, esenţele puternice… Distanțele sunt mici rău, de 10-15 minute oriunde. Like oriunde… f rar să vezi 20+ minute până la destinaţie. Aia când o străbați pe toată. E genial să fie totul atât de aproape! Practic Mykonos e o Brăila la mare, nu la Dunăre.

La cazare doamna patroană era cocoloșită de muncă, tocmai își pierduse femeia de la curățenie, așa că a durat un pic până ne-a dat camera. Dar am stat frumos, la umbră, la pisci. Juma de oră. Am tras rapid un duș, și hai la plajăăă.

Paradise – Superparadise era pe listă

Fiind prima zi, nu prea știam cum stă treaba cu parcările, așa că încercând să ajungem la Paradise/Superparadise, am descoperit că zona aia era formată numai din străzi minuscule, fără 1m de lăsat mașina. Neștiind dacă merită plaja, nu am vrut să plătim 10 euro pe o privire la plajă, așa că i-am dat la Piatis Gialos. Aici chiar dacă nu găseam parcare, eram la 10 minute de cazare, deci nu era grav. Dar am găsit.
Primul impact a fost cam puternic. De când au grecii atâta teren privat şi îngradit??? Şi de când trebuie să parchez cu plată?? Dar unde suntem, în Atena? Salonic? Alooo. Ok, parcă şi în Creta am plătit parcarea în destule locuri, în Heraklion, Chania şi Elafonisi. Despre cele 2 luni din Creta, cu itinerariu complet v-am povestit aici: Creta – Epopeea.

La Piatis Gialos

apa era suuper drăguță. De fapt toată insula are apă mișto, curată, clară, turcoaz. Am vrut să ne așezăm la un șezlong, dar ne-au propus niște prețuri de n-am mai stat. 90 de euro 2 șezlonguri. N-aveam bugetul necesar, mai ales că stăteam un pic. Ne-am dus prin urmare pe partea gratis a plajei, ce să vezi, toată lumea era acolo. În 100mp stăteam toți. La gratis era full, la șezlonguri nimeni. Gen numărai pe degete persoanele. Hai băi că nu sunteți toți milionari cum se zice. Aveți și voi responsabilitate financiară. Viaţăăă. Am poposit câteva ore la UV index 3-4 și ne-a ajuns prima zi. Frumos tare. Și oraș, și plaje. Se anunță un CO frumos! Hai să mâncaaam! Până la urmă Grecia este despre mâncare, nu despre altceva.

Lângă cazare aveam 2 restaurante. În 7 zile, de 7 ori am fost aici, se cheamă Souvla: pentru locaţie click >>>aiici<<<. Am fi mers și la al doilea, dar aveau un pita gyros perfect, o feta cu miere impecabilă! Souvlaki reinventat, slow cooked. Și foarte multe chestii pe grill-proţap. Dacă eram pe lângă cazare, de aici mâncam.

Cu burțile pline de mâncare grecească, ne-a lovit un somn și duși am fost. Pregătiți de noua zi.

Ziua 2 – Δεύτερη μέρα

a început cu o cafeluță la Waca Coffee. O cafenea găsită pe google, la 6 minute de cazare. Părea mare, avea parcare în față, era ce trebuie.. Cafeaua s-a dovedit a fi foarte bună. Clientela era formată mai mult din localnici, deci n-avea ce să fie rău. Aparent toate diminețile rămase, (cele 7), le-am petrecut aici. Era “elephantul” nostru din Mykonos. Doar că ăștia și livrau. Și livrau, și livrau. Încontinuu. Ni s-a părut un business de succes. Deschidea la 6, închidea la 21, plin de dimineață până seara!! Sigur sunt cafenele mai dichisite în Mykonos, nu că aici n-ar fi drăguț, dar mai bine îți bei cafeaua și îți vezi de drum. Insula, deși mică, oferă multe zone de explorat. La cele dichisite poate te lungeşti. Şi cui îi place cafeaua lungită? Scurtă şi dintr-o-nghiţitură se bea.

Locaţia cafenelei, fiind 3 Waca Coffee în Mykonos: https://maps.app.goo.gl/2dCvXNWtg8fWn63B8 .

După cafeluță am pornit în căutare de umbrelă de plajă. Am găsit o măgăoaie mare, se arăta promițătoare. Având în vedere că șezlongurile cu umbrelă sunt scumpe, iar umbrelele nu neapărat mari, trebuia ceva profi, bine că am găsit. Cu ea ne-am făcut veacul. (până și-a dat duhul în penultima zi, dar la ce vânt e pe insulă, n-o blamăm).

În tot Mykonos eram cam singurii oameni cu umbrelă. Poate suntem noi nebuni, dar la soare mie nu-mi place să stau. Prefer umbra. Nu înțeleg cum toată lumea se pune direct la prăjit. Și se pune la prăjit fix în orele în care nu se recomandă, 12 – 4… Eu simt că vine cancerul peste mine.
Ce e bine în Mykonos, e că a bătut vântul cam 5/8 zile. Nu simțeai căldura deloc când bătea vântul. Unii ar zice chiar că e frig. Eu sigur nu. Ea sigur da. A fost o vreme perfectă. Unde în București erau 35, la noi erau 23. Cum s-a oprit vântul, se ajungea și aici la 28-30. Deci: să vă doriți vânt!

Ziua 2 deci, aveam Paralia Lia, cea mai îndepărtată plajă din itinerariul nostru. Cam la 18 minute de cafeluță. În partea cealaltă a insulei. (la mama naibi cum s-ar zice)

Am găsit aici cel mai nenorocit vânt, cu greu a rezistat umbrela noastră. Începuse să bată atât de tare, încât am dat-o jos, că era mult prea mare gălăgia. Apa era rece, aici am văzut rostul șezlongurilor, să nu stai cu stres. Dar și aici, 60-100 de euro pentru câteva ore nu am vrut. E singurul loc în care am părăsit incinta pentru că n-am vrut să ne luăm șezlonguri. Restul au fost ok. Deci nu e panicăă!

Am intrat de câteva ori în apă și gata, hai la următoarea. Nu zic că n-a fost frumos, dar era imposibil vântul. La câteva minute de asta, am descoperit

Paralia Kalafiti

Aici era linișteee, copaci pe margine, ne-am pus la umbra unuia și ne-am bucurat de pace. <3 Foarte mulți la copăcei, super chill.

Aveam un grup de nemțoaice în stânga, un grup de arabi mult mai în stânga, franțuzoaice în dreapta, italieni, englezoaice, toate neamurile. Multe fete. Foarte multe grupuri de fete singure. Și dacă nu erau fete singure, erau băieți singuri. Și dacă erau băieți singuri, erau singuri că nu erau cu fete… că sigur erau ‘între ei’. Pe insulă practic erau oameni, dar cupluri cu posibil de mărirea populației nu. Ori fete singure în căutare, ori băieți singuri, dar nu în căutare de fete. LGBTQ+, QWERTY, tot ce vrei.

După ce ne-am încărcat, eu chiar am dormit bine cu sforăit și băluță, am mers spre cazare să continui nani-ul, după care am luat iar orașul la pas. Încă ne încânta cât de aproape sunt toate locurile. 10 minute până acasă, 10 minute până în oraș… cum să nu dormi de prânz?

Seara am încercat și noi celebrele bodegi gălăgioase din oraș. Se găsesc la malul mării, în principiu lângă Little Venice. Urăsc denumirea de Mica Veneție de oriunde din lume, dar mnah, așa se cheamă. Ne-am oprit la un cocktail la Negrita Cocktail Bar.

Atmosfera a fost vis, pe cuvânt. Aveau un DJ genial. Tot personalul era format din băieți bine, probabil prieteni f f f buni între ei, wink-wink. Se știau cam bine, se mângâiau vizibil, am primit și eu priviri și atingeri, dar fraților, nu vedeți că e fata lângă noi? Nici chiar așa!

Lumea din Negrita genială! Erau oameni cu chef de distracție, de toate vârstele. Locul mic (am stat înăuntru, afară era full), dar bubuiaaa. Un moș la vreo 70 de ani avea toate mișcările la el, ne lua pe toți la dans. Băbuța lui se uita la el și se distra pe cinste! Nu era tinerică pe care să n-o danseze. Și lor le plăcea.. Erau și fetele tinere în căutare de sponsori. Era plină insula de mici “aventuroase”. 20 de ani de ea, cu 50/60 de ani de el era un trend aici, după cum ne așteptam cu toții.

Am dat câteva ture de oraș să scoatem puținul alcool din sânge, și nani la cazare.

Obosiți un pic, am zis să nu mergem dimineața la plajă. Am lenevit f mult, am băut cafeaua târziu, tot la Waca, am zis să ne mai plimbăm pe insulă, să explorăm. Deşi foarte mică, trebuia să găsim noi ceva interesant, nu doar zonele turistice. Am zăbovit prin Ano Mera, un al doilea oraș din Mykonos. Foarte mic de altfel, defapt foarte mic era ‘centrul‘ lor. Câteva cârciumi aruncate. La una ne-a făcut cu ochiu’ meniul (Gemista, Stuffed Calamary, souvlaki), am venit de 2 ori aici în alte 2 zile, dar nu a rupt.
Azi am fost la RIZES, aparent au cateva ferme cu bucătărie. Nici aici n-a rupt, dar am primit recomandare. Locația frumoasă, dar mâncarea avea ceva lipsuri, nu era grecească de-aia bună.

După ce am halit la RIZES, am zis să ne plimbăm pe străduțele astea nenorocite din zonă (ok 10-20 minute nu mai mult), și am ales plaja:

Agios Sostis, să o vizităm, nu să stăm…

Dar din vizită, am rămas până la apus. Ne-a plăcut mult, nisip, lume puțină, vântul decent. Chiar frumos! Poate cea mai frumoasă plajă din zonă.

Umbrela rezistă, iar eram singurii cu umbră, fraților sunteți nebuni, o să luați foc! După tolăneala de la plajă, aveam o terasă cât de cât cunoscută, Kiki’s Taverna. Ora era 6/7, ne-au zis că așteptăm 45 minute până să intrăm. Ne-am luat cărțile, am citit și a trecut timpul imediat.

Patronul, un grec gras, probabil fost pescar, tipic bă băiatule, cu mustață și barbă, cu zâmbetul prietenesc al vieţii pe faţă. Multă lume încerca să se bage în față, el îi lăsa, le vedea aroganța în ochi. Avea o satisfacție când îi punea să aștepte la coadă, ca toată lumea. Satisfacția noastră era, vă dați seama, și mai mare. Dreptatea e dreptate și trebuie aplicată! Se știe din Grecia antică! Demokratos.
A venit și o gașcă de 4 domni la vreo 60 de ani, păreau prieteni dintotdeauna. Aparent veneau în fiecare an aici, la nea pescar, se știau, se îmbrățișau, stăteau de povești, dar nu s-au băgat în față (deși și-ar fi dorit). Ne-a plăcut mult de acest Zorba Pescarul. Cele 45 de minute s-au epuizat, ne-a poftit înăuntru. Nu am prins noi cea mai bună masă, dar nici nu ne trebuia. Când s-a eliberat ceva mai bun, ne-a pus frumos să avem priveliște. Nu aveam nevoie, dar un gest plăcut, neaşteptat. În sinea mea, erau 2 italience cu gura mare care au măcăit că ele nu stau la coadă, să le bage mai repede. Dacă nu ne-ar fi pus pe noi, le-ar fi pus pe ele, la masa “aia bună”. Și nu era fun, nu? Bravo Zorba! Un ouzo de la noi!

Am mâncat un pește fresh și o caracatiță fresh. Bune.

Gașca celor 4 domni s-a dovedit a fi foarte bine legată, nici aici nu se respecta familia tradițională. Deşi păreau arabi printre ei. Ce îmbrăţişări pasionale. Ori aveau o realizare mare, ori se bucurau de înţelegerea greciei. Am mâncat, i-am lăsat, καληνύχτα.

Iar Waca, acompaniată de bougatsa, astăzi. Planul ne-a dus pe plaja:

Agios Stefanos / Agios Ioannis

Iar singurii cu umbrelă – lumea se prăjește în continuare, nici nu mă mai miră. Iau tot soarele acasă, ruşinaţi parcă să-l ferească. Oare ei chiar n-au soare şi la ei acasă, în Italia, Spania? Chiar vrei să le arăţi oamenilor ca există?
La Agios Stefanos plin de ferry și bărci. Ne-am clătit ochii la mastodonţi și ne-am întors la Ano Mera, la restaurantul care ne-a făcut cu ochiul.
Am încercat de toate, dar nu ne-a rupt. Urma să îi mai dăm o șansă, dezamăgitor și atunci. Aia e, am rămas în rest fiindeli la Souvla.

După masă merge un nani corect, corect?

Mai aveam azi de văzut un apus la Agios Ioannis. O plajă cât de cât ‘remote’, după Ornos, peninsula din stânga insulei. Ajunşi la plajă am stat, ne-am balăcit, noi și cu grecii. Foarte mulți localnici aici. Și foarte frumoasă plajă! Grija la coborât, că e alunecos!! Dacă tot am stat mult, am văzut că apusul se petrece pe partea asta. Mașina era parcată bine, nu avea sens să o mutăm, așa că am mers până la prima plajă populată pe jos. 20 minute dus, 20 întors, numai bine să prindem apusul. Ne-am luat o pungă de chipsuri, o bere fără alcool, și ce frumos. Fix pe plajă nu se vedea apusul (era un versant în drum), așa că am stat pe o piatră, la margine de munte. Poetic, romantic, frumos!

Souvla gyros seara, Waca dimineața, another day!

Hidden Beach

Între Piatis Gialos și Pinky Beach/Panangka Beach, unde e Scorpios, am descoperit noi o zonă părăsită de oameni. Am revendicat-o ca plaja noastră și aici am petrecut 2 zile. Foarte frumoasă! Superbă apă! Și foarte puțini oameni. Nu deloc, dar puțini. Plaja avea vreo 50 metri cu totul, nu putea găzdui prea multă lume. Dar toți care eram, eram ok. Chiar și cuplul proaspăt de ea 18 el 60. Ne-am delectat de vrăjeala amândora. S-au cunoscut la o petrecere, probabil au petrecut noaptea, urma să se cunoască mai bine chiar lângă noi. Italianulee, of! S-a lăudat că e vânzător, se vindea bine. N-am să mint, spiritul lui era tânăr, arăta bine, dar nici chiar să îți iei nepoata măi nene. Care nu era chiar urâţică deloc. Dar money talks, it is what it is. N-am să ştim niciodată dacă s-a dus după italian în Australia, cum şi-au vorbit.

Am lenevit mult și ziua asta, seara aveam să petrecem la unul dintre cele mai cunoscute cluburi din Mykonos – Scorpios.

Scorpios

Probabil majoritatea oamenilor vin pentru distracție în Mykonos, și chiar ai cu ce. Dar dacă vrei să ajungi la cluburile astea trebuie și ceva planning. Noi fiind cumva în off-season, nu era bătaia așa mare, drept urmare nu am avut nevoie să rezervăm la restaurant. Adică am fi rezervat, dar patroana de la cazare ne-a zis că are ea pile, și dacă nu rezervăm e mai bine. Și dacă nu prindem loc, ne bagă ea pe combinații. Ce-mi place.

De ce să nu rezervăm?

Păi dacă rezervăm, trebuie să acceptăm o sticlă de șampanie, de tărie, ceva, din partea casei. Din partea casei după ce scapi niște sute de euro. Ne-a zis patroana că nu sute, ci mii. Nu am crezut, nu-ți bagă nimeni pe gât o șampanie de 5000 de euro. Sau poate aici da. Și nu era cazul. Puteai să te așezi la masă până veneau ownerii de masă, fără nicio problemă. Doar că nu au rezervat foarte mulți. Nu era bătaie. Chiar era stupidă rezervarea. Am fi dat niște bani, dar în niciun caz mii de euro. Să ne potolim un pic..

Am ajuns pe la 6, 6:30, cu stresul că nu ne lasă să intrăm. Nici pomeneală. N-a fost cazul de data asta. Terasa superbă. View-ul frumos, atmosfera impecabilă. Stafful superb, îmbrăcat, aranjat, frumos, aleşi pe sprânceană, lumea nice! E ce trebuie!

Muzica nu a fost pe gustul nostru. Nu a fost nebunie, a fost loungereala. Ascult fix muzica asta acasă, pe canapea, să mă relaxez, dar nu când vreau să petrek. :'(

Dacă ar fi fost cineva cu muzica mișto, vreun DJ mai cunoscut de mine, nici nu vreau să mă gândesc cât de frumos poate fi aici..

Ne-am distrat, am stat până pe la 10, nu aveam de ce să ne întindem. Au încercat să ne combine un cuplu de israelieni, nu le-a mers pasenta. Un tip la vreo 60 cu băbuța lui. (băbuța doar cu tanga și o rochie fishnet pe deasupra, de se vedea tot). Foarte sociabili, puși pe distracție, bravo lor, dar să nu ne mai vedem. Aveau chiar afaceri la Brașov, dar nu aveam bani de investit, sau altele. Erau “săracii” blocați în Grecia, toate zborurile cu Israel s-au anulat din păcate, în urma rachetelor aruncate din Iran. Ciudate perioade, stupide și războaiele astea..

Statul până la 10 avea și un scop, să prindem gyrosul de la Souvla. Am fi putut să mâncăm la Scorpios, realist, nu era așa de scump. Deşi, când am ajuns, meniul ni l-au deschis fix la șampanie, unde o sticlă era 5000 de euro. Le-am zis politicos “oups, wrong page”, dar nu te obligă nimeni să faci nimic. Conform recenziilor de pe internet, mâncarea nu e punctul lor forte.

Souvla seara, dimineața se știe, Waca Coffee. Am repetat Ano Mera, orașul cu mâncare, pentru ultima dată fail. Acasă nani, și ne-am dus direct la apus la 180 Panoramic.

180° Panoramic

Un local pe care l-am găsit și în Santorini. E superb view-ul. Am încercat să rezervăm o masă, dar aparent țin deschis doar pentru vizitat, cumva i-a închis Piedone, n-aveau aviz de funcţionare, din ce am citit pe “dark web”.

Zona e de-a dreptul superbă. Și din respect pentru numele lor, au lăsat deschis pentru oricine să vadă apusurile aici. Deși nu se poate comanda nimic, restaurantul fiind închis, au oameni care se ocupă 100% de local. Fac curățenie, șterg mese, se ocupă de parcare, au parcagii care te ajută să nu te blochezi pe străduțele mici. Baile sunt curate lună. Un business care se respectă. Ok, au ei motivele lor pentru care lasă deschis. Probabil ar ieși pe plus decât să investească în marketing. Evident am postat un story de acolo, noi și cu toți beneficiarii. E amuzant totuși că e destul de liber. Aparent lumea preferă să plătească minim 100 de euro pentru câteva cocktailuri, decât să se bucure de același lucru gratis. Lumea venea de acasă cu șampanie, vin, orice băutură, vibe-ul era super plăcut. Un picnic într-un local fancy, cu muzică bună, fără obligaţii.

După superbul apus am luat-o la pas prin oraș. Un drum spre centru şi am dat peste o mămică de pisică cu puiuți. Erau toți micuți și cam hămesiți de foame. Mama foarte protectivă, nu puteai să miști lângă ea. Sărea să te zgârie cum făceai o mişcare spre ea sau puiuţi. Evident s-au dat planurile noastre peste cap.. am renunțat la plimbare și ne-am apucat să căutăm hrană de pisici, care nu este chiar la toate colțurile. Cu un Google search am găsit AB (Άλφα-Βήτα Βασιλόπουλος) și direct la hrană de pisici. Amuzant a fost că eram 2 cupluri care căutam hrană de pisici, noi și alţi 2 români influenceri pe care îi urmăream de-o viață. Am schimbat câteva vorbe pe Instagram după, 2-3 recomandări din toate părțile, dar n-au vrut să iasă cu noi în oraș. Nici eu n-aș fi avut curaj, nebuni e peste tot.

Am hrănit pisicile, gata, înapoi acasă.

Delos

În ultima zi am mers la Delos, celebra insulă de lângă Mykonos, cu frumosul lor sit arheologic. Am optat pentru turul de Delos, fără Rhenia. Durează mai puțin și stai mai puțin pe mare, după cum știți nu-s fan. Stomacul meu e sigur non-fan. Am petrecut 3 ore de plimbări pe insulă, pe care o recomand. Recomand să luați și ghid, vă vor spune mult mai multe lucruri decât panourile de pe pietre. Noi am mers doar după intuiție, și am citit doar notele informative puse la dispoziție de autorități. E suficient, nu zic, mai ales dacă le citiți pe toate, dar sigur e mai interactiv cu ghid. Dacă ajungeți, să țineți minte că nu e niciun punct de umbră în toată zona, în funcție de temperaturi și soare, veți avea parte de caniculă sau nu. La noi a fost ok, am mers cu primul tur, cel de la 10. Dar abia era început de iulie.

Pe insulă iar ne-am întâlnit cu foarte multe pisici… cine naiba le aduce aici, nu știu. Partea bună e că erau hrănite bine, sper să se ocupe cineva de ele și în extrasezon… că sigur nu calcă niciun turist pe Delos. Așa că dacă vă duceți, luați și voi un sac de mâncare. 🙁

Câteva poze la muzeu, ne-am imersat în vibe-ul de acum 2500 de ani, a fost zuper. Fiind ultima zi, am dat cu skip la plajă, am băgat un nani de prânz, cât să prindem un alt apus la 180 Panoramic. De data asta am venit și noi cu picnic-ul după noi, dacă tot se poate. Ne-am relaxat total, ne-am pregătit de încă o plimbare în oraș, nu prea lungă, îl știam cap coadă de câte ori am fost. Ne-am hrănit pisicile, ne-am bucurat (eu), că nu am venit cu mașina, că plecăm 100% cu 5 puiuți și-o mamă. Mai ales că e și Schengen… Bye bye puiuților, vă las pin, dacă mergeți anul ăsta (știm sigur că prietenii noștri călători Tibi/Larisa au drum), să le hrăniți bine din partea noastră.

După oraș, ora târzie, să nu pierdem ultimul nostru pita gyros și baked filo feta wrapped honey cheese. Mulțumim Souvla pentru îngrășare, și naniii. Mykonos you have been unexpectedly nice!!

Cafeluță la 6:30 la Waca, last one. Ne-am bucurat de ea, aveam timp, până la aeroport făceam 5 minute. Birourile de la Sixt se deschideau la 08:00, deci mașina trebuia parcată în zona lor de predare, fără inspecție. Evident ne așteptam să primim factura pentru orice zgârietură pe care n-am făcut-o noi. Ora 07:00, am parcat, în spate ce să vezi, băiatul de la ghișeu, cu un Range Rover Velar, bine bossulee.

-Kalimera kalimera! Nu deschideți la 8?
-Ba daa, dar azi e aglomerat tare, vin foarte mulți turiști.
-Nu ne faci și nouă o inspecție? Dacă tot ești aici?
-Păi da nu? E full-ul făcut?
-Da.
-Gata inspecția.

Nici nu s-a uitat la mașină, nici la plin. I-am dat cheia și asta a fost. Am primit depozitul înapoi, fără stres. Adevarul e că n-am pățit niciodată să ni se ia bani pe ceva, dar am și avut full insurance de multe ori. În Gran Canaria ne-a zgâriat cineva în parcare mașina, cu cheia, dar nu au văzut când am predat-o. Nu ne-am supărat. Ah, și în Isle of Skye zic ei că am zgâriat cauciucul, dar mi-e greu să cred că era de la noi, având în vedere că le-am verificat înainte de predare. Au ei măgăriile lor, dar aveam full insurance, puteam să o aducem bușită pe toate părțile.

Deci gata cu Grecia, gata cu Mykonos. Ne-am bucurat de concediul ăsta ca și cum ar fi ultimul pe 2025. Având în vedere că ne-am luat casă și am călătorit la fel de mult ca înainte, se prea poate să fie ultimul. Bugetul s-a dus, amintirile rămân. Vedem noi, concret e că deja mi-e dor de o plimbare, dar merge și relax. Nici Tunariul nu e chiar așa rău.

Cât pentru voi, dacă aţi ajuns până aici, vă urez spor la plimbări şi vizionare plăcută la poze!