Nu e un motiv anume pentru care am ales Seychelles-ul ca destinația anului 2024, dar s-a nimerit. Toți îl aveam pe listă, ba ca plaje, ba ca snorkeling, ba ca top destinations. Ba că cea mai frumoasă plajă din lume acolo e.
Oricum, fie vorba între noi, nu cred că e o destinație pe care eu să nu o am pe listă. Saaau.
Cu excursia în Seychelles am tăiat de fapt 2 destinații de pe listă. Una ar fi Seychelles, evident, a doua ar fi Antarctica. Ce treabă are una cu alta? Da-tu-n… bărci. Mi-a fost un rău de mare între insula Praslin și Mahé, ca-n povești, iar în Antarctica te duci cam doar cu vaporul. Dar ajungem acolo mai târziu. (la povestea cu răul, la Antarctica nu știu).
Am ales perioada într-un fel sau altul, am cumpărat biletele de avion. Biletele le-am cumpărat din București până în Mahé, cu Qatar. O opțiune mai bună ar fi fost să cumpărăm biletele din București până în Praslin. Prețul era același ca București – Mahé + Mahé – Praslin, dar am fi avut mai multe kg dacă luam direct (plus că nu ne mai stresam cu bagajul de cală). Zborul Mahé – Praslin se operează de Air Seychelles, cu niște avioane micuțe. Oricum, e arhisuficient 23 de kg de cală + 5 kg de mână. (chiar dacă valiza mea a avut 22.5 kg)
Seychelle-ul l-am împărțit în 3 bucăți. Praslin 9 zile – La Digue 2 zile – Mahé 5 zile. Total 14 zile. Și dacă știți bine matematică și ați adunat, nu iese la număr. Am luat 9 zile în Praslin cazare, și o noapte în La Digue, fără să renunțăm la cazarea din Praslin. Pe La Digue am mers cu câte un rucsăcel în spate, și tare bine a fost.
Să începem cu începutul.
Praslin – zborul
*O să zic din start că pe Mahé nu prea are sens să stați. Deși avem capitala Victoria, infrastructură mult mai vastă, restaurante fără număr, comparăm mere cu pere. Cel puțin nouă ni s-a părut mult mai frumos Praslin-ul. Mai puțină lume, mai “remote”, mai liniște, exact cum te aștepți să fie Seychelles-ul.
București – Doha 5 ore, pauză 5 ore la lounge moca via aplicația Priority Pass (merge doar cu Visa Platinum, noi am luat de la BRD și de la BCR), apoi Doha – Mahé încă 5 ore. Deși am zburat cu Qatar, am avut întârziere de vreo 45 de minute. Cu escala noastră de ~2 ore (între Mahé și Praslin), intrasem un pic în panică. Pe site scria că dacă nu ajungi cu o oră înainte să lași bagajul la cală, nu e bine. Am luat-o și noi de bună. Deja știam că aeroportul era minuscul, din punctul ăsta de vedere nu era bai. Dar bagajeleee, mama lor de bagaje. Am ajuns primii la bandă și cred că am plecat ultimii. Ne și bagasem peste business class să coborâm înainte. Ce să mai… așa-i când vii de la Brăila. Sau cum a văzut poliția pe buletin, Brazilia. Seamănă, dar ar vrea Brazilia să fie în Brăila. Să vedeți ce mutre au făcut ăștia de la Business când am intrat peste oaza lor de bogăție. Dar no problem.
Safari – MikumiBagaje, 30-40 de minute am așteptat. Veneau, băi, toate-toate, mai puțin ale noastre. Depășisem și ora de bun simț în care trebuia să lăsăm bagajele la cală. Răsare și valizoiul meu, evident a fost ultimul. Haidaaa, să prindem elicea. Cu avion mic am mai zburat în Tanzania, între Zanzibar și Safari Mikumi. Dar nici ăla nu era așa mic. Măcar aici aterizează pe pistă normală, de asfalt, nu pe pământ. Despre Tanzania/Safari am povestit >>>aici<<<. #rekomand (merge și fără Visa Platinum)
În sfârșit am lăsat bagajele la cală, la Air Seychelles – domestic flights. Ne-au băgat direct la instructaj unde, cu litere mari, aveam: “What to do in case of crash. What to do in case of fire. How to use your vests. Brace position”. Noi oricum n-aveam chiar așa încredere, bine că au mai început cu cobitul. Pentru cine nu știe, odinioară, rupeam cu panica de zbor.
Safety first, instructajul s-a terminat. Acum că mă gândesc, în Zanzibar oare nu am avut instructaj? Măcar aici ne-a pus pe toți la un TV.. Haida! La zbor! Partea bună e că Air Seychelles nu a avut niciun incident. În Zanzibar, cu câteva luni înainte picase un avion, fix ca al nostru, fix pe ruta noastră. Nu vreți să știți ce fețe aveau toți prin avion la decolat. :))
Aveam locurile 2, 3 și 4, 5. Am urcat primii în avion. În avion dai cu capu’ de tavan. N-ai loc să stai în picioare. La cât de mic e, are logică. Când să “înaintezi la locul tău”, n-ai de ce să te ții, nu e metrou. Așa că vrei să te apuci de un spătar. Apucă-te, dar spătarul cade. Baaa, ce e aici. Hai, înapoi, eu nu mai zbor. Dar n-aveam pe unde să ies, că deja urca lumea. Ce să mai… 2-3 cruci și la plăcinte înainte. Ne-am salutat cu piloții. Eram lângă ei, nu de alta, dar n-aveam ușă la cabină. Puteam să îi ajut şi să bag eu în viteză, dar nu m-au lăsat 🙁 .
Zborul a fost chiar fain, mă așteptam să ne zgâlțâie mai mult, dar n-am avut parte de nimic, mai că îmi părea rău. Am luat-o prin nori. Piloții au făcut poze de la manșă (un pic dubios), dar cred că era prima zi a copilotului/căpitanului, nu știu cine stă în stânga. Bine, cred că voiau să compare cum se văd norii pe geam, faţă de cum se văd pe instrumentele de zbor. Erau ei sătui de drumul ăsta. E un avion la 30 de minute, deci vă dați seama. Te duci și te întorci o dată pe oră.
Praslin – drumul
10 minute de vjjjjjjj deasupra oceanului, uite și insula, uite și pista, hai tatiiii, pune-l de pământ. 30, 20, 10, 0,,,,,10,,,,,0,,,,,,,,,,,,,, haaai! Aterizare decentă, pe roțile alea de zici că erau din gumă. Am scăpat și de data asta, mulțumim lu’ Bunuţu’.
În aeroport ne aștepta un băiat cu mașina, mi-a scris pe tăblie tot numele, săracu de el. Mașina am închiriat-o de la cazare, Austral rent a car. Nici site n-au Asigurare nu aveam la ea, am făcut la worldwideinsure. Sfaturi despre închiriat mașina, în caz că nu știți cum stă treaba, am scris pe larg >>>aici<<<. E bine să fim informați, nu de alta, dar o țeapă la închiriat înseamnă câteva sute spre 2000 de euro. Partea dubioasă e că nu mi-a luat niciun card, nimic. Doar datele de pe carnetul de conducere. Puteam să lăsăm mașina în șanț direct, nu pățeam nimic. N-a fost cazul, le-am dus-o înapoi.
Mașina în cauză era un minunat Hyundai Grand i10. Ce înseamnă asta? Înseamnă că în mașină intră 4 persoane și o doză de suc. Sau 2 persoane și restul de bagaje. Ce facem? Băieții la cărat bagaje, fetele la plajă. Prea mult n-am gândit-o. Adevărul e că ne-am documentat noi destul de mult înainte, că e super safe. Dar chiar așa să lăsăm fetele singure la aeroport? Stați să mai discutăm. Ce să mai discutăm. Erau deja plecate, și pe cuvânt că chiar nu știam unde. (încă nu aveam internet toți pe telefon). Până să luăm mașina, să facem formalitățile, byeee, duse au fost. Au zis ele că se duc la plajă, dar când să le căutăm, nu erau nici acolo, că le-am căutat. Nu ne-am panicat, că le știm de frică. Mai frică mi-e de ce ar păți africanii decât de ele. Negăsindu-le, ce să facem… hai să ducem bagajele. Bagajele erau la 30 minute pe sens. Era cam cea mai proastă combinație, din sudul insulei în nordul insulei. O distanță de 4 km pe drept, 15 km de mașină, de fapt 30 minute pe ceas… Insula e o plăchie îngustă, dar lată. Am pus o poză, să nu facem exerciții complexe de imaginație.
În drum spre cazare știam deja de unde ne activăm cartela. Așa că prima oprire, să facem și noi rost de net. Fetele deja aveau. Mai trebuia noi. Doar că la magazinul cunoscut, Airtel, dezastru. Tranzacții, afaceri, stat la coadă aproape o oră în mama lor. O oră în care fetele nu știau nimic de noi. Dar aia e. Am făcut rost de net, le-am dat mesaj. “Avem net, mergem la cazare.” “-Ce face, mai aveţi????“
Pentru cine nu știe, după un drum de 15 ore de avion, cu 2 escale, intervine oboseala, foame (deși am mâncat chiar bine pe avioane), sete. La Praslin, în aeroport, nu aveai de unde să cumperi apă fără cash. Deci când le zici la fete că după o oră n-ai făcut mai nimic, mnah, cu o mână conduci, cu cealaltă îți sapi locul de veci. Aia e, aveam asigurare de călătorie, era inclusă și repatrierea. Dacă mai aveau ce să repatrieze…
Am condus cu viteză, un pic stresați că e poliție, dar de ce ți-e frică mai mult? De pușcărie sau de moarte? Mai nasol era că volanul era pus aiurea, pe partea dreaptă. Mai condusesem în Scoția >>>aici<<<, dar trecuse un an. Drumurile erau înguste, autobuzele imense și conduceau cu o viteză de era care pe care. Dar ne-am descurcat. Am lăsat bagajele la cazare. Hai la fete… După încă 30 de minute de condus pe contrasens am ajuns.
Fetele uscate de sete, un pic luate la mișto de băieții africani de pe aeroport, ca nu le mai lua nimeni, ne-au iertat. Ne-au înțeles, ne-au mai dat o șansă.
Haideeem cu toții la cazare. Obosiți, dar pe drum aveam priveliști frumoase tare. Chiar am oprit și cu mașina. Dădea soarele în niște plaje de nu-ți venea să crezi cât de frumoase sunt. A mai trecut din oboseală, s-a băut și apă. Prima oprire a fost la plaja Cote D’or Beach. O plajă minunată de-a dreptul. Am și cinat la un restaurant tare frumușel. Era în topul restaurantelor de pe insulă. Se cheamă Cafe des Arts. Cu o notă de 4.0, dar cu multe recomandări pe youtube. De frumos, chiar era frumos. Poziționarea excelentă. 4 oameni, 4 feluri de mâncare. Gustul? Bă, oribil.
Am luat, ca orice european care se respectă, un burger. N-ai cum să greșești burgerul. Oh, dar ce naivi… S-a ivit, în prima seară, ca teaser, cea mai mare problemă cu Seychelles-ul.
Praslin – “Mâncarea”
În cele 2 săptămâni nu pot să zic că am mâncat undeva unde să fiu pe deplin mulțumit. Din contră, aproape toate restaurantele au fost oribile de-a dreptul. Calitatea produselor era proastă. Dacă mai adaugi și gătitul lor ‘Kreol’, îți bagi picioarele. Și am încercat o mie de locuri. Nu prea am luat aceleași feluri de mâncare. Rateu după rateu, după rateu, după rateu, după rateu, după rateu, după rateu. Și prețurile chiar măricele. La cât de proastă era mâncarea, era frustrant de-a dreptul… O masă normală, fără fițe, te ajunge, în 4 persoane, la 1000 de lei / 200 de euro.
Acum. Am primit și alte recenzii, de la oameni care au fost. La alții a fost bine, s-a mâncat pe săturate, pe satisfăcute. La alţii nu. La noi sub orice critică. Cea mai bună mâncare a fost o mâncărică de cartofi pe care am făcut-o acasă… Nu pot să subliniez cât de proastă a fost mâncarea lor, iar eu nu sunt pretențios. Am mâncat ‘la viața mea’ toate prostiile din toate bodegile posibile. În primele mele escapade din Europa, restaurantul meu preferat era Mark & Spencer… Am găsit totuși, pe insulă, un food truck cu foarte mult tiraj la mâncare, Leo’s Food truck. Aveau chestii acceptabile, dar cam multe prăjeli. Te saturi și de astea. Am găsit chiar un pork curry super bun. Păcat că avea păr porcul. (nu, nu glumesc 🙁 )
Singurul loc în care am mâncat bine, comparativ cu ce avusesem până atunci, a fost pe La Digue. S-au mai nimerit câteva farfurii bune, dar la mine mai niciodată. Covrigei, tati, data viitoare știu. Deci. Părere strict personală, te **** în mâncarea lor.
Plaje şi pisicuţe
In other news: plajele erau mi-nu-na-te. Paradis de paradis. Palmieri, nisip fin, apă clară, pești de toate națiile, nuci de cocos, platouri de fructe. Lume puțină… Snorkeling la greu! Până când:
Am dat și noi de pisicuțeee. Nu știam în avans că insula era plină de pisicuțe. Nu știu cum de toți youtuberii au uitat să menționeze acest mic amănunt. Și ce au pisicuțele aţi putea zice? Nimic, alea de pe uscat. Dar în apă…
Eram după 30 de minute de snorkeling, văd ceva maaare că se mișcă sub nisip. Am zis că sunt curenți de apă ciudați, așa că mă duc mai deasupra. Doamne ferește. Când văd că de fapt e o pisică de mare, care tocmai iese din mâl. M-am cam panicat, de ce să mint. Și în apă mai fusesem, dar cumva n-am văzut niciuna. Și când zic mare, mare, tati… Se vede şi pe filmare, că aveam GoPro-ul in mână, cum tresar şi îi dau spre înapoi. Calm, dar înapoi era.
Fiind ceva nou, ne-am luat informațiile, aparent sunt efectiv inofensive. Doar să nu le calci… iar șansa să calci una, în anumite locuri, era cam de 100% :))).
Am o filmare în care am fost oprit fix când era să îi dau una cu piciorul. Partea bună e că nu te omoară, doar te înțeapă (și aia ff rar). Te duci la spital, îți dă o injecție și ești good to go. Sau așa ne-au zis ghizii. N-am testat.
Pe Cote D’or, în timp ce așteptam mâncarea de la Leo’s food truck, am fost la mal să vedem oceanul, colcăia de ele. Claie peste grămadă. Ferească… Mă uitam în apă și număram 10 ca popa. Dar ne-am obișnuit, ne-a revenit cândva curajul să intrăm în apă.
Snorkeling
Ca snorkeling, am văzut toate nebuniile. Pești mici, pești mari, pisici de mare nu mai zic și cel mai frumos, țestoaseee. Țestoase de apă. Vai, superbeee. Cel mai frumos până acum, am văzut țestoase în Argostoli, în Kefalonia. E plin de ele acolo. Dar aici, meam, am înotat cu ele. Nu știu dacă e etic cum ne-am jucat cu ele, dar păreau foarte curioase și prietenoase. Genial! Le am pe GoPro. GoPro care era atacat constant, nu știu ce vedeau așa de interesant la el :)).
Am stat, cred, că 30 de minute cu o țestoasă până să se sature de noi, să plece. Am fugit apoi la mal, să le luăm pe fete. S-a văzut și a doua oară. Mission passed. A fost cea mai frumoasă experiență de snorkeling. Peste “Peștii Coloratziii” din Blue Safari, Zanzibar, cum ar zice Dragoș de Zanzibar. (Tanzanianul care a învățat limba română de pe YouTube).
Snorkeling genial am avut pe Anse Lazio (unde ne-am întâlnit cu țestoasele), în excursia pe insula La Curieuse și pe o plajă din La Digue, de la beach-bar-ul Bikini Bottom.
Ce-am mai făcut în Praslin? Am fost la celebra Anse Georgeta, plaja de la hotelul Constance Lemuria. Un hotel care a ras de pe fața pământului procentaj mare din insulă, ca să-și pună ei stăpânire. De frumos, foarte frumos făcut, ai vrea să vii aici și să joci un golf. Dar când te gândești că tot Seychelles-ul vântură motto-ul lor, că nu strică, nu ating niciun copac, nicio scăpăma din pădure, îți dai seama că e vrăjeală.. Nu atingi dacă ești sărac.. mnah, ca la noi cu primarul din Sinaia.
Am făcut un traseu pe Valle de Mai, o tură de insulă cu mașina. Altă plajă, altă distracție. Alt restaurant, altă mâncare proastă. Dar per total foarte frumos!
Cazarea am avut-o la Challet Anse Possession. Am prins o mocangeală. Am plătit undeva la 100 de euro pe noapte, toți 4. Pentru standardele mele era tot ce trebuie. Poate mergea și ceva mai luxuriant, fiind un concediu mai ‘fancy’, dar era diferența măricică ca să te duci mai bine. Vorba românului de pe grupurile de Facebook, sunt călător frecvent, n-am bani de hotel. Susțin și eu această mentalitate.
Am făcut și un daytrip la Curieuse Island. Aveam 2 zile în care puteam să mergem, ultima Sâmbătă sau ultima Duminică. Luni am fi părăsit insula. Ne-am păstrat zilele astea de sfârșit, pentru că păreau zilele cu cele mai bune condiții meteo. N-am avut soare 100% din timp pe insulă. Ceea ce pe cuvânt că e foarte bine. Dacă era prea mult soare ar fi fost probabil mult prea cald… Așa a fost perfect. Noaptea ploua, dormeai ca un bebeluș, ziua prindeai nori să se răcorească și soare să îți clătească ochii. Adevărul e că atunci când ieșea soarele, plajele se transformau din Eforie Nord în cel mai frumos Paradis. Nu-ți venea să crezi cât de frumos poate fi. Aproape la fel de frumos ca-n Grecia.
Sâmbătă dimineață ne-am trezit într-un final că vrem și noi să facem trip-ul. Treziți la ora 8, am zis să cumpărăm pentru duminică. Dar duminică full. Mai era luni. Aveam barcă la 5, excursia se termina la 3. Dar parcă nu era chiar așa de dorit. Așa că sunăm, “do you have available spots today?” Sure we do, at 9. În 15 minute eram acolo, just in time. Recomand acest trip. Am fost cu Kreol Services. Tot cu ei am închiriat și mașina pe Mahe. Am vorbit cu aceeași persoană. Eram deja prieteni. Lumea foarte amabilă. Pe Praslin și Mahe, în schimb, erau mai reci. Cred că au destul de mulți turiști și nu prea le pasă. La fel ca la mâncare. Dacă singurul lucru din meniu e rahat, mănânci rahat cu 100 de lei porția. Altceva n-ai ce să faci..
Ideea ne-am făcut-o cu Praslinul. Ca orice lucru bun, trebuie să fie și un final. Duși am fost la port, 1 drum cu fetele, 1 drum cu bagajele. (doar că de data asta portul era la 10 minute de cazare). Am făcut plinul la mașină, am predat mașina și hai să mergem la Mahe. Cam ploua, cam urât. Din ploaie s-a transformat în furtună. Hai pe barcă. V-am zis că am rău de mișcare? Dar ce-am pățit.. vă povestesc, dar nu aici. Pe Praslin a fost totul frumos, nu stricăm povestea cu pățania de pe barcă. Continuăm aici cu Mahe.
Ce n-am menționat, a fost excursia noastră de pe La Digue. Îi trebuie și ei un loc dedicat, pentru că, realist, este cel mai frumos loc din cele 3. Poate cel mai frumos loc, de zăcut, de până acum. Și de ce? Vă zic aici.
Dacă vreți să mergeți în Seychelles, și aveți întrebări, îmi puteți scrie.
Dacă vreți să faceți nunta în Seychelles, și aveți nevoie de fotograf, îmi puteți scrie. (am un coleg care și-a făcut cununia în Seychelles, n-a vrut să mă ia fotograf, îl țin eu minte)
Concedii plăcute și spor la vizionat poze. După cum v-am obișnuit, spam de final. Click pentru zoom in, click pentru zoom out.
