Atenţie, long text!!
Am început să pierd numărul sărbătorilor de iarnă petrecute în Spania. În afară de anul cu Covid, am fost plecat mereu de Crăciun & Revelion, Spania fiind cea mai întâlnită destinație. E și vremea lor de așa natură…
În 2018 am făcut decembrie -> ianuarie în ✈️Londra – ✈️Porto – ✈️Valencia – Viena – 🚗Milano & loco – 🚗Coasta de Azur-Milano – 🚗Bucureşti.
În 2019 am făcut toată peninsula exterioară – ✈️Barcelona – 🚗Valencia – 🚗Calp – 🚗Benidorm – 🚗Marbella – 🚗Granada – 🚗Ronda – 🚗Gibraltar – 🚗Lisabona – 🚗Porto (iar) – întoarcere prin nordul Franței – 🚗Lyon – 🚗Elveția (1 săpt pls) – 🚗Viena – 🚗Acasă.
În 2020 am stat pe bară toți… Grozăvești cu frățior.
În 2021 iar Spania, 🚗din București – Budapesta – Viena – Austria – Elveția – Franța (partea de sud-est, fără Coasta de Azur) – Spania (Barcelona – Benidorm – Valencia – Alicante – Granada – Sevilla – retur Alicante (2 săpt de data asta) – Barcelona – Costa Brava – Crăciun în Flaxieu, Franța, la un bucătar acasă :)) – Annecy – Mulhouse – apoi iar toată Elveția în 2 săptămâni – Viena și acasă 🚗
În 2022 ✈️Gran Canaria.
În 2023 ✈️Coasta de Azur (am ratat Spania, ups 🙁).
În 2024 ✈️Tenerifeee cu un hop de 5 zile în ✈️Valencia, orașul meu spaniol preferat.
Daaa, ce vă laud, ah nu, ce vă zic eu aici e că traveling e foarte nice. Și în decembrie e magic, iar în zonele cu căldură de la sorinel ai și vreme bună, bonus… Prima dată când am fost în Spania, în Decembrie, știam că toată lumea de acasă era în geci, înghețată, cu fulare, cu bocanci, iar eu mă simțeam bine la tricou și o gecuță lejeră. A fost nice, un vibe de „am păcălit un pic frigul”. Eram cu moț, în tricou, cu gânduri de intrat în mare, la 24 de grade. N-aveam salată de boeuf, sarmale, ouă umplute, dar cui îi pasă? Merge și o paella cu sangria.
2024 -> 2025
Am contemplat mult unde să mergem în 2024, dacă să alegem o destinație exotică (caldă), sau să facem tur de Europa, la toate târgurile de Crăciun. Ne-am gândit, am analizat. Ea urăște frigul, eu mai făcusem turul de Europa în 2017, când am văzut ~50 de târguri de Crăciun. Încă vomit globuri și brazi și steluțe. În concluzie, cald să fieee. Singurul lucru pe care aș putea să îl regret e că tocmai ne luasem mașină și era perfeeect de scos la drumuri frumoase, că doar de aici vine. Ea a mai fost, noi nu, cum s-ar zice.
Zbor tips & tricks
Am luat așadar și prin urmare bilete la prietenii noștri roz, de la Wizz. Având mai multe zile de stat, ne trebuia clar și bagaj de mână. Cu toții știm că biletul e mai ieftin decât bagajul de mână. Așa că pentru prima dată am achiziționat Wizz Premium. Wizz Discount Club tocmai ne expirase.
Cu Wizz Premium ai priority de fiecare dată pentru tine și 1 însoțitor. Asta înseamnă că tot anul, dacă zburăm cu Wizz, putem să ne luăm fiecare câte un bagaj de mână. Și locurile alea „bune”, cu loc la craci, rându’ 1 scrie pe noi de acum. (1 an)
Wizz Premium e 1800 lei parcă, sper să nu zic prostii, iese cam din 2 zboruri gratis. Din 1800 lei, 200 e Wizz Discount Club. Deci 1600.
București – Tenerife bagajul de mână 600 lei.
Tenerife – Valencia am zburat cu Ryanair (la ei e doar 6 euro priority, mocaa).
Valencia – București bagajul de mână este vreo 500 lei și aici.
Practic, am dat 1800-200-600-500=500 de lei în plus pentru premium. Dar nu e gata anul, abia începeee.
Am luat biletele, ne mai trebuie mașină și cazare. (Nu vreți să știți că toate lucrurile astea le-am făcut fix de Black Friday – gândit unde mergem (2 concedii, Tenerife – Valencia & Bari), câte zile, cazări, pe lângă alte cumpărături de care aveam nevoie. V-am zis că abia ne luasem casă şi ne trebuiau chestii?? Ce zi a fost, Doamne…).
Maşină tips & tricks
Mașina în Canare se închiriază întotdeauna la Cicar. Cei mai serioși, au 4.5+ notă pe Google (pentru Tenerife). N-ai să vezi așa ceva la închiriat de mașini. Doar că Cicar niciodată nu au disponibil, trebuie să ai noroc sau să planifici din timp. Și am continuat căutările. Am dat și noi search pe grupurile de Facebook să vedem toate firmele de închiriat recomandate de compatrioţi, am pus pe hârtie și au ieșit câștigători GoByCar. Aveau 30% reducere de Black Friday. 150 de euro / 12 zile, pomană. Mai trebuia să plătim 150 de euro pentru full insurance, am scos în final mașina cu 300 de euro. Chiar bine pentru Decembrie. De ce trebuie să luați mereu full insurance am scris >>aici<<! Recomand lectura scurtă.
Ok, am luat și mașina. Mai rămâne cazarea
Cazare tips & tricks
Dacă voiam să luăm cazare legat pe toată perioada, de 12 zile, nu prea aveam opțiuni. Fiind sărbători, era cam totul book-uit. Deci trebuia ori să plătim mai mult la cazările rămase disponibile, ori să împărțim sejurul în 2 sau chiar 3 locații. (6/6 sau 4/4/2, ca la fotbal). Am făcut toate combinațiile posibile, cea mai bună a reieșit 6 zile cu 6 zile. Ambele cazări în sudul insulei, ceea ce ar fi fost bine. Sudul e mai căutat decât nordul, doar că noi suntem fani hike și urma să mergem și în nord de câteva ori. Partea bună e că au mai trecut câteva zile și noi nu ne-am oprit din căutat cazări, mulţumim free cancellation-ului. Norocul s-a făcut că a apărut o casă de închiriat la jumate de preț față de ce rezervasem. Mai noroc a fost că era și în nordul insulei. Adjudecat, avem cazareee. Să-nceapă petrecereaaaa. Căutările noastre au luat sfârşit.
Singurul impediment organizatoric ar mai fi că zborul de aterizare e pe aeroportul din sud, iar cel de plecare e pe aeroportul în nord, iar GoByCar nu aveau sediu decât în sud. Aia e, ultima zi o facem cu autobuzul din sud în nord. (sau plătim 200 de euro în plus la o firmă mai mare de închiriat gen Avis, Europcar, Hertz). Nu merită 200 de euro în plus neam.
La toate lucrurile astea trebuie să fiți flexibili atunci când călătoriți mult și nu aveți buget nelimitat…
Sboruu’
Zilele trec și se apropie concediuuul. Bagajele sunt gata. Eu mereu am fost relaxat, în rucsacul meu Samsonite, pe care îl laud de fiecare dată, intră și mama și tata și tot neamul. Doar că, evident, nu se potrivește standardelor Wizz/Ryan de bagaj „mic”. În decembrie au dat mesaj cei de la Wizz că vor face verificări speciale la dimensiunile bagajelor. Trag și ei tare să își atingă KPI-ii. Deci e o idee destul de proastă să riști acum să iei ceva foarte, foarte mare. 60 euro extra sunt 60 de euro (atât ar fi dacă l-ar refuza la poarta de îmbarcare). Așa că am pus doar drona în rucsac, laptopurile și 2-3 electronice. Evident, nu intră în dimensiuni, dar măcar nu ridică suspiciuni. Pe forumurile de călătorit s-au plâns toți că au fost controlați la sânge cu bagajele. Am avut și colegi de la muncă în situația asta.
Atenți, cumpătați, am răzbit și de data asta, all good. Nu mi-am luat adidași de schimb, dar am trecut (ar fi fost nevoie!!, vedeţi ce am păţit în Valencia).
Mai avem decât 5 ore 30 până în Tenerifeeeee. Primul rând, loc berechet. Jocuri am, cărți am, seriale am, nicio șansă să mă plictisesc. Mereu mă trezesc că nu am timp să fac tot ce îmi propun pe drum. De exemplu, fix acum sunt în zbor, la întoarcerea din Valencia spre Bucureşti, momentul perfect de aruncat 2-3 rânduri în notepad. Pe zborul Tenerife – Valencia am scris despre “minutul de foc” din Charco de Lava, >>aici<<.
Tenerifeee
Aterizare perfectă, drumul perfect, f. puține turbulențe. Am trecut și pe deasupra Romei, am scos 2-3 poze reușite cu telefonul, cu Colosseumul. (da, da, cu Colosseumul, de la înălțime). Te sperie ce face zoom-ul ăsta de la Samsung!! Se poate observa şi Colosseumul şi Vaticanul şi Stadionul, în aceeaşi poză. Pentru mine e wow!
În aeroport, instrucțiunile vagi și greșite de ridicat mașina ne-au încurcat un pic, dar în tricou și la soare viața e mult mai roz. Era o vreme su-peeer-bă. Parcă ne-a surâs viața când am ales destinația. A fost și cea mai călduroasă zi. (28 de grade)
În București era frig tare. În aeroport răcoare, în avion iar frig. Gura de aer cald a fost atât de neașteptată, dar dorită. Cum am ieșit din aeroport, am intrat într-o altă lume. Soare, lume la tricou, la pas. Palmieri, zâmbete, copii, ciripit de păsărele, fix ce trebuie.
GoByCar avea sediul la 2-3 km, ne-a preluat repede shuttle bus-ul pe noi și pe alți români cu care am schimbat 2-3 vorbe. Era a 3-a oară pentru ei în Tenerife. Ne-au spus că efectiv iubesc insula și că mereu o să vină aici. Doar în Sud. Nu-s ei cu urcatul în zone dubioase, hiking sau alte nebunii, deci nicio recomandare de la ei. Eu zic că voi pierdeți, că “the world is a beautiful place” şi nu merită să mergeţi mereu în acelaşi loc, dar tot e bine că vă plimbați. Aveau și un copil de vreo 12 ani, îl țineau pe plajă, la monotonie, dar csf. Te descurci și așa, de ce să mințim.
Coadă destul de mică la ghișeu, s-a făcut mare după noi. După vreo 30 de minute aveam bolidul de 50 de cai sau 80 în posesie. Dumnezeu știe. O Toyota Aygo X. Pe cea mai ieftină am luat-o, vă dați seama. Mică, mică, dar intrau bagajele de mână în picioare în spate. Cred că fix pentru asta a fost inventată mașina asta, în parteneriat cu WizzAir.
Android Auto connected, next stop San Cristóbal, un sat de pe lista de vizitat și locul din nord al cazării noastre. O oră de drum, o oră de drum în care ne-am acomodat cu mașina, cu vremea, cu drumurile impecabile. Ne simțeam în sfârșit în concediu.
Concediu’
Am ajuns lipa-lipa la cazare, ne-am instalat bine, hainele în dulap, pe umeraș (ale ei), în troller ale mele. Haidaa, la masă! Zona de nord este un pic mai ne-turistică. Toți oamenii vin pentru plajă în Tenerife, nu pentru hike și vizitat orașe. Așa că restaurantele erau mai puține și ceva mai închise. Eram oricum obișnuiți din anii trecuți că de sărbători se închid multe. (în Gran Canaria chiar aproape am făcut foamea pe 24 Decembrie)
Am pus ochii pe ceva, ne-am dus acolo, full.
“- Hai, nenea, că stăm la ușă.”
“- Stați o oră?”
“- Stăm, nenea, parol, dar stați să vedem dacă nu găsim altceva, că ne e cam foame.”
Am dat o tură de centru, nimic wow, chiar ne chitisem pe bodeguța asta full, aici trebuia să mâncăm! Așa că am revenit și am stat la ușă, la nenea. S-a eliberat o masă imediat, iar în 10 minute stăteam jos, la liniște. O bodeguță aranjată, cu bucătăria mică, lângă mese. Am comandat de mâncare, a venit, s-a mâncat. Și s-a mâncat chiar bine. Tenerife e mișto că au și mâncare bună pe insulă, pachet complet. Față de alte insule în care am fost și ne-am luat țeapă. Cum ar fi Seychelles-ul, unde am cam făcut foamea, despre care am povestit >>aici<<.
Cât eram pe avion, am tras tare și am văzut cam două ore de clipuri pe YouTube la 2x, în total 18 filme de tipul “What to do in Tenerife”, “10 things to do in Tenerife”, “Things not to miss in Tenerife” și, evident, “Hidden gems in Tenerife”. Mi-am populat harta de pe Google cu absolut tot ce trebuia să facem. Am comparat lista mea cu lista ei, am mai tras de noi puțin, înainte să ne culcăm, ca să batem palma pe planul pentru următoarele săptămâni.
Trebuia un plan foooarte bine făcut. Aveam de combinat zilele în care stăteam acasă să muncim, cu zilele libere, cu zilele de soare din nord, cu zilele de soare din sud, cu zilele de sărbătoare. Integrale de volum pe suprafață cuantică. Ceva SF. Nu ne-a luat mult, de ce să mint, s-a nimerit weekendul cu soarele, liberul cu soarele, a fost perfect! O singură zi a plouat mai urât, zi în care am fost, contrar principiilor mele, la Loro Park, o grădină zoologică destul de mare, cu papagali în “aer liber”. Nu zic, am scos niște poze senzaționale. De frumos, parcul încântă. Dar la fel ca artificiile, nu ajută pe nimeni neapărat, iar rău animalelor face. Se laudă ei că au salvat multe dintre animale, dar nu știu ce să zic. E adevărat că unele nu aveau viață bună în libertate, că sunt întreținute aici mai bine ca mulți oameni de pe pământ, dar mnah.
Day 1
În prima zi de după zbor, aveam o vreme excelentă. Cel puțin în nordul insulei, unde, de obicei, este mai frig și mai urât decât în sud. Au un climat foarte diferit pe insulă. Au ploi, au răcoare, au plajă cu nisip galben (importat), nisip negru la greu, climat f arid, daaaar și zăpadă. Chiar am prins zăpadă. (Vârful vulcanului are totuși 3.7xx m).
Deci soarele din nord era o binecuvântare. Și pentru noi, și pentru localnici. Toți se bucurau de temperaturile mari. Trebuia, obligat-forțat, să facem tot ce putem când e soare. Asta includea un hike, două viewpoint-uri și vreo 3-4 sătuce/orașe. Așa că am plecat dis-de-dimineață la hike. Era cel mai important să terminăm cu el repede și pe vreme bună.
Locația: munții Anaga. Un hike rapid, de 2-3 ore, elevație decentă, 400m? Sau 800? Nu mai știu. Am folosit o aplicație genială, AllTrails se cheamă. Vă recomand cu căldură să o descărcați. Sunt foarte bine organizați pe stoarcerea activităților din insulă. La fel ca și în Madeira, unde vezi trasee peste tot, aplicații peste tot, webcam-uri peste tot, și Tenerife e bine pusă la punct. Despre Madeira cu hike-ul PR1, cel mai căutat hike din Canare, am scris >>aici<<. Despre restul Madeirei, >>aici<<.
În Anaga, am început cu o tortilla la singurul restaurant deschis la acea oră, în acea zi. Nu voiam să mâncăm, dar s-a trezit un biciclist, obosit și hămesit, să bage în el în timp ce noi stăteam la o cafeluță, să ne deschidem ochii… Și mânca cu atâta poftă, că n-aveam mâini să ne mai prindem băluțele. Am comandat:
“- Una tortilla, por favor.”
“- Sí, pero tortilla no es en el menú.”
“- ¿Cómo? C’est ne pas possible. Je vad acolo cum înfulecă nehalitul ăla, de va mânca și masa, și mușamaua, și farfuriile.”
“- Yo voy a preguntar en la cocina.”
Nu neapărat așa mi-a zis, dar p-acolo.
Tortilla, deși nu e în meniu, ei o fac, pentru cunoscători sau pofticioșii-baloși. Mai bine faci o omletă cu cartofi, decât să strângi bale de pe masă. 😆
Ne-a adus și mă jur că a fost genială. Fac și eu acasă, dar nu iese așa cremoasă. Mi-e mereu aiurea să las oul ăla mai moale. Dar cred că trebuie să am încredere în găini, că dau ouă bune. E diferență de gust f mare. A fost perfectă!
Anaga trail
Cu burta pusă la punct, cu chef de aventură, haida pe munteee. Nu ne-am chinuit așa mult. Dar nici puțin. Traseul nu a rupt, am fost un pic dezamăgiți. Ne așteptam la mai mult, fiind cel mai recomandat. Am găsit, într-un final, un viewpoint drăguț, fix la punctul de întoarcere. Și de acolo da, de la viewpoint, da, frumos. După frumos, și mai frumos. Se dezbrăca încet-încet insula, de straiele ne-cactusiene. Ni s-a etalat o minunăție de priveliște, sub un minunat soare. Fericiți că mergem spre final (și că am terminat urcarea), ne-am bucurat din ce în ce mai mult de traseu. Am finalizat cu succes, ne-am pupat și i-am dat spre plajă. Vreo 30-40 de minute. Sau o oră?
Anaga este aproape de acea plajă cu nisip fin, marocan, Playa de Las Teresitas. Ajunși, ne-am tolănit fundurile pe un prosop de la cazare. N-am intrat în apă, că mai aveam de cutreierat un pic, dar am băgat picioarele. Nu era f rece. Fix cum îmi place mie. Dar prea rece pentru ea.
Foarte frumos la plajă. Sunt un pic invidios pe oamenii ăștia care au vreme bună tot anul, marea aproape, muntele aproape. Tot ce vrei, la 2-3 semnalizări de mașină distanță. Mulți nemți, englezi, italieni, spanioli, francezi și, de ce nu, români, s-au retras de pe continent pe această insulă. E perfectă pentru așa ceva. Au și infrastructură, și spitale, și activități de făcut. Bani să ai și un pic de curaj…
Mă uitam curios la un moșulică, fericit, proaspăt îmbăiat, își bea sucul pe niște scări oarecare. A terminat de băut și s-a urcat în mașina lui veche și frumoasă și probabil se duce să-și vadă de viață acasă sau la o bere cu prietenii. Mai mare dragul să stai la pensie așa…
Cu “vibe-uri” frumoase, ne întoarcem la cazare. Următoarea zi, deși nu avea 26 de grade, avea 24. Avea să fie zi de vizitat orașe.
Următoarea zi – Day 2
Le-am luat la rând. Câteva ne-au rămas în minte, câteva nu. De menționat este La Orotava, un oraș un pic mai dichisit, mai spaniolesc. Are o arhitectură frumoasă, plăcută, întreținută. Nu chiar la dungă, dar pe aproape. Toate orașele erau mai aranjate ca în Gran Canaria. Se vede clar că este o insulă mult mai bogată. Bogată era și Madeira și la hike-uri mai frumoasă parcă. Dar e mai dezvoltat Tenerife. Are noroc cu zona aia de plajă, cu vreme mereu bună, pe care nu o găsești pe Madeira. Acolo poate ploua oricând, la orice oră. Deci ce se caută mai mult de turiști, cam aduce bani..
Finalul de zi se termină în Puerto De La Cruz. Un oraș cu aer de vacanță. Dar nu vacanță exotică. Un aer de oraș cu oameni retrași, pensionați, prietenoși și fericiți. Atinşi de soarele blând în fiecare zi, sunt sigur că mulți au o casă în Tenerife și una prin Europa. E foarte fain să ai unde să te duci iarna când acasă e frig.
Am ridicat drona pentru ultima dată în acea zi, am bâzâit-o timp de vreo 2 baterii. (f mult adică). În Puerto de la Cruz există și o piscină naturală, care din păcate era închisă în această perioadă, dar s-a documentat cu drona.
Ziua 3-4-5.
Am terminat de explorat, mai pe agale, alene, tot ce aveam de făcut în partea asta de insulă. Am fost și la o piscină naturală superbă, unde am făcut prima baie din decembrie. (weee!)
O piscină cu valuri spectaculoase, dar și periculoase. În urma research-ului intens, din zecile de piscine naturale, asta a câștigat titlul de: “singura piscină pe care o vizităm așa cum trebuie”. Aici am fost martor la aproapele înec al unui turist. Desprinsă din cărțile de groază, aventura am povestit-o >>aici<<. Cum s-ar zice, aveți griji!
Tot aici, dintr-una-ntr-alta, am mai intrat în vorbă cu câțiva oameni. Am povestit, am primit recomandări și am decis în următoarea zi să facem un traseu, care s-a dovedit a fi cel mai frumos traseu din Tenerife. (din multele 2-3 pe care le-am parcurs:)) ). Avem un pic de experiență cu zone frumoase la pas, deci putem spune ce merită. Numele estee: nu-l mai știu, trebuie să verific pe net, iar în avion netul nu merge. Am revenit. Numele este Taborno, un traseu circular, cu pornire dintr-un sat în care au foarte puține locuri de parcare. Defapt în tot nordul insulei ne-am confruntat cu problema locurilor de parcare – cel puțin în zonele de hiking e jale. Nu cred că au conceput că lumea vrea să urce pe munți în loc să bea sangria pe plajă. Anyway, recomandăm acest hike, Taborno.
Baie în piscină naturală checked✔️
trasee checked✔️
toate orașele checked✔️
Loro Park checked✔️
viewpoint-uri checked✔️
Terminând totul rapid, am rezervat din prima jumătate a concediului și un drum cu mașina pe Teide. Am decis să ✔️ mai devreme experiența asta, mai ales că vremea nu mai era wow și n-aveam ce face. Cu un drum de serpentine de multe ore, am luat vulcanul în toate direcțiile. Mulți nori, multă ceață, dar nu ne supărăm. Fiecare moment e frumos în felul lui. Nouă ne-a plăcut maxim și cu ceață! Iar dacă norii s-au arătat, dacă ploaia s-a pornit, nu mai bine mergem noi în sud? Unde e soare și bine? Că tot avem cazarea acolo. Haideți să încheiem prima parte a concediului și să mergem în suuuud.
Suduuul
Da. Tot ce am citit pe internetz s-a adeverit. Nord – frig (frigul lor de iarnă, nu vă imaginați Antarctica, noi am prins și f cald), Sud – Bora Bora. E diferența de la cer la pământ. Am plecat de la 7 grade dimineața și am ajuns la 18, în juma de oră de autostradă ne-a crescut termometrul cu 10 grade, și nu neapărat din cauza altitudinii.
În sud e vibe-ul exotic de vacanță, categoric. Acum depinde și de vacanța cui. Noi nu am putea să stăm, să zăcem. Nu am putea să stăm la plajă de dimineața până seara. Am făcut asta, o dată, în Santorini. Dar cred că atât. Și acolo au fost câteva zile, parcă 3 de zăcut total. Despre Santorini am scris aici. (încă n-am scris)
Am ajuns la cazare, ne-a dat tanti camera de dimineață, de la 10-11. A zis că oricum era liberă. Am închiriat de pe booking o căsuță îi zic ei. Era de fapt o garsonieră într-un complex de ‘case’ lipite. Practic un bloc pe parter cu piscină comună. Și ceva curte, dar nu la noi. Noi aveam doar vreo 30mp de curte, toată acoperită de marmură. Pe mijlocul “blocului” erau și spații verzi, foarte bine întreținute, la dungă, cu mulți palmieri și câteva pisici. De un concediu, sau un concediu prelungit, merge. De stat/mutat definitiv, parcă nu. Cam îngrădită zona, înghesuită, și, deși liniște, mai trecea lumea prin fața “casei” tale. Măcar la bloc nu trece lumea (nici n-am stat la parter până acum). Ah, liniște. Liniște aparentă. V-am zis că aveau palmieri? V-am zis. V-am zis cine iubesc palmierii? Nu v-am zis. Papagalii. Papagalii iubesc palmierii. Ne-au chițăit dis de dimineață de câteva ori, de era cât pe aci să îmi cumpăr praștie..
Zona cazării, satul, foarte mișto. Pare o comunitate de oameni mai fericiți decât cei din restul insulei (aparent se poate). Sunt și câteva străzi de case geniale. Am dat o plimbare, să descoperim unde stăm, culmea, în ultima zi. Pare așa, o zonă de ‘slow life’, zen, chakre liniștite, aliniate. Ca să nu mai zicem și numele: Costa del Silencio. Păi numai când zici Costa del Silencio te ia somnul și liniștea. Ne-a plăcut, bilă albă pentru Costa del Silencio.
shouldwemovehere?
După ce că liniște, aveau și o plajă mișto, o zonă de aruncat în apă, Playa Amarilla. Nu era în topul tuturor, dar am simțit ceva potențial și n-am greșit. O apă superbă, stânci abrupte, la poalele unui frumos deal de piatră roșie. Erau oameni care făceau traseu de câteva ore și se termina aici. Chiar mă gândeam ce satisfacție, să termini fix în plaja asta și să te arunci în apă. Am “sărit” peste hiking direct în apă. Cam rece, dar te obișnuiești. Am zis că e superbă apa? Am zis, dar revin. De ne-ratat. Îmi aduce aminte de Matera din Creta, la refleful de lângă. Despre Creta, unde am stat 1 lună jumate – 2, am scris >>aici<<.
La Playa Amarilla am fost pe la ora 10, era destul de gol, la 11 când am zis să plecăm, se agitase. Foarte multă lume la snorkeling și scuba. Câțiva cu laptop-urile în meeting-uri. Câțiva doar să facă o poză. Toți clăteam ceva, picioare, piepti, sau ochi. Frumos în Tenerife. Zona de scuba era specificată pe un panou mare, de la intrare. Sper să găsesc poza, că tare misto mi s-a părut. Era o hartă cu ce poți să vezi și unde. La fel ca la Charco de La Laja, unde era un panou cu atenționările de siguranță, aici atenționau frumusețile subacvatice. (am găsit poza, mi-a apărut random pe google, fix când voiam să trimit link-ul cu tenerife cuiva – aici sunt review-urile mele google, am făcut content şi acolo :)) )
Partea de sud ne-a promis vreme bună și chiar eram nerăbdători să rupem plajele, doar că prima zi din sud era singura zi cu soare la Masca.
Masca
Masca este un sătuc de munte de ‘ne-ratat’. În topul tuturor. N-am avut de ales decât să mergem când e soare. View-ul e superb. Am prins ultimul loc de parcare din dotare, spre frustrarea coloanei de mașini din spatele nostru. Drumul până la Masca e plin de serpentine cât de cât înguste. Dar unde intră 2 autocare, intră Toyotica noastră minusculă. Deși pe vreme arăta numai soare, nu tu nori. Erau șanse de 10-20% de ploaie. Acum, în ce să ai încredere? În tehnologie, sau în ochi? Erau niște nori încărcați, coborau ca lava din Teide. Ne-au încolțit de toată frumusețea. Se vedea clar că s-au rupt la înălțime și veneau vertiginos spre noi. Coborârea de la parcare până la viewpoint era scurtă. Atât de puțin a durat și să ne napădească ploaia. Ba s-au rupt norii de zici că n-a mai plouat de la Moise încolo. Aveau boală pe tine. Deschideai gura și te înecai. Google, you failed us!! 10-20% șanse n-are cum. Ne uitasem și la cantitate, era ceva infim. Nimic mai greșit. Toată lumea a fost luată prin surprindere. Mulți erau coborâți mai mult, aveau ceva de mers până la mașini. Flească băi. Nu chiar ca în Valencia, de viitorul revelion 2024-2025, dar flească. Partea bună e că aveam celebra umbrelă de la Pepco cu noi. Umbrela nu prea ne avea la suflet, nu făcea față deloooc. Ok, nu ne-am udat pe cap, și nici camera foto nu s-a udat, dar în rest prăpăd. Încă o parte bună e că am mers doar câteva minute spre adăpost, nu ne-am înecat. Urcarea a fost dificilă, pentru că treptele erau din piatră cubică, am alunecat la coborâre, fiind uscate. Nu vă imaginați cum dansa toată lumea. De sus veneau siroaie de apă. De pozat, frumos. Distructiv, dar frumos!
Ne-am adăpostit la un restaurant, am testat niște produse din cocos. Nu wow, dar merge. Nu mai vrem. Restaurantul beneficia de geamuri mari, view frumos și suveniruri fără număr. Trecută ploaia, ne-am întins picioarele vreo 10-15 minute în părți, pe lateralele satului, după care haidem acasă. Plecarea noastră a făcut bucuroși oamenii din trafic că s-a eliberat un loc de parcare. Mai faceți băi parcări, că oameni tot vin în insula asta.
Hai toyotico, hai tati, sus la deal, dă-i în curbe, știu că poți!! Vruuum!
Ploaia nu s-a liniștit nici în restul sudului, of google, you failed miserably!! Am consemnat ziua ca pierdută. “Pierdută” în sud, “câștigată” în mall. Mici cumpărături, clătit ochi în magazine. Trebuia să ne luăm ceva roșu. S-a găsit, suntem pregătiți și de revelion (mai trebuie struguri).
Doar că mai avem un Crăciun până la revelion. Gata cu mall-ul, aveam un HyperDino în Costa del Silencio, ne-am făcut cumpărături, că n-aveam nimic în frigider. Am luat de toate. O zi corectă, mai normală, “tunăreana”. S-a închis, ca fiecare seară, cu Star Wars! În acest minunat concediu din Tenerife s-au reluat, pentru mine, toate filmele. Sau de la 0 pentru ea. Mai văzuse doar “Groguuu”.
Seria de hike-uri și drumuri lungi cu mașina s-a terminat! Cel mai îndepărtat obiectiv turistic e la 40 de minute de cazare. Los Gigantes. În rest, totul la 20-30 minute. Relaxare și răsfăț.
După ploaia de ieri, consemnată pe google, am văzut numai vreme bună săptămâna ce urmează. Asta înseamnă că puteam face orice, oricând. Un lux mental mi-nu-nat. Nu ca mai aveam multe lucruri de făcut. Nu suntem genul de oameni care consideră o activitate în a sta la plajă. Doar că aveam pe listă vreo 10-20 de plaje, deci trebuiau făcute.
‘Răsfăţu’
Prima zi de răsfăț am început-o cu Plaja de la Tejita.
O plajă frumoasă, dar nu pe vântul ăsta. Are ceva roci prin stânga. Pare foarte mare. O parcare pentru campat. Realist, toate plajele astea nu le poți numi superbe. Are Grecia de 10 ori mai multe și mai frumoase.. Marele avantaj îl reprezintă vremea. E perfectă în Decembrie. În Grecia nu prea ai unde să te duci să fie atât de cald. Nici măcar în Ciclade (Creta, Santorini & co), sau Cipru. Ok, ai 15-20 în loc de 5 în Bucureşti, dar nu 20-25..
Pe plaja de la Tejita ne-a rupt vântul. Ne-a făcut masaj la picioare cu nisip. Te jupuia de viu dacă stăteai mai mult. Era un spațiu de șezlonguri, îngrădit de plasă anti vânt, dar nu aveam de când să stăm acolo prea mult. Am făcut 2-3 poze cu vulcanul (era plin de zăpadă azi, un alb imaculat).
Lângă plaja asta aveam Los Abrigos, un orășel/sătuc la mare. Am văzut neașteptat de multă lume. Eram și obișnuiți cu Nordul, unde este mai pustiu. Lumea aici la tricou, la pas. Terasele pline ochi, era și ora.. (12-1)
Am văzut foarte multe restaurante. Ne-au lipsit un pic în zonele pustii în care am fost. Toată forfota și relaxarea și dolce-vita era în zonele astea, ne e și mai clar. Eram sătui de la micul dejun, nu am putut să îndesăm meniurile lor complete la 15 euro, sau 25, nu mai știu, dar atrăgea maxim. Am verificat și pe google cum stau cu review-urile, note foarte bune. Majoritatea cu 4+, multe cu 4.5+. Not bad Los Abrigos. Am dat o tură de mini-golf-ul, mini-portul lor. Altceva nu era de făcut. 2-3 magazine de suveniruri erau lipite de drumul principal, tipau cu colace în formă de flamingo și prosoape de plajă după tine. Veni, vidi, vici la următoarea destinație. Los Cristianos.
Los Cristianos
Ei, Los Cristianos e o plajă la care am fost de 3 ori cred. În urma multelor clip-uri pe youtube cam aici se adună puhoiul. Și aici ne-am tolanit și noi. Am parcat lângă un magazin interesant, cu haine mai ‘de gală, vintage’. Parcare moca, poziție excelentă. Cucoana de la magazin, când a văzut că am tras fix în ușa ei a salutat frivol, să stârnească interes, poate poate îi cumpărăm ceva. Dacă aveam vreo 50 de ani peste, sau 50 de ani în urmă, era interes, dar cmoon, nu mă vezi la tricou și pantaloni scurți? De ce aș avea nevoie de masca sau costumul lui Vlad Dracu‘?
Am dat o tură de magazine, că era zona, ne-am lipit de un prosop de întins fundulețul pe nisip, și o șapcă. Prosoapele de pus pe jos erau decente, părea că ai loc pe ele. Prețul mic 5 euro. Dacă voiai ceva mai mare (dar nu prea), sărea la 10. Dacă voiai un cearșaf, nu am verificat. Nu ne-am gândit că o să stăm noi așa de mult la plajă.
Ajunși la nisip, ce să vezi, ne-a ajuns și pe noi lenevia. Proaspăt posesori de o înghețată, o apă, un suc și-o bere, atât ne-a fost. Curul pe nisip și ochii la nimic.. Un african a pus ochiul pe noi. Ne-a văzut că nu stăm bine pe prosop și ne-am tocmit un pic. Nu mi-a plăcut ce am văzut, 20 de euro nu dau pe așa ceva. Am dat anul trecut 7 euro fix pe același model, în Gran Canaria. Și pe roșu.. Dar mnah. Gran Canaria e un fel de Galațiul Brăilei. Mai la sat, de. Aici la Tenerife e șmecheria. I-am zis:
–I give you 10 euros (deja îi aveam pregătiți, știam că nu mă va refuza).
-Ok sir. Jbang mi l-a dat. Jbang l-am aruncat în sus. Ferească. Ce mare și frumos (chiar acum stă la întins pe uscător, în Tunari). Când l-am ridicat în sus am simțit că fac umbra la toată plaja, mai că mi-am cerut scuze, atâta de mare era diferența cu micuțul nostru prosop.
Toată acțiunea s-a întâmplat în timp ce ea era în căutare de toaletă. M-a lăsat la garsonieră și m-a găsit la resort. Hai draga mea, că am făcut frumos și azi, mrrr.
Mândru tare de bărbatul ei, ne-am tolanit pe o mică bucată din investiție, și duși am fost. În lumea viselor, în lumea cititului, în lumea statului degeaba. Tare frumos a fost. Am zis că prindem apusul, și l-am prins. Cât de cât. Știam că după ce apune soarele se pornește un pic vântul și nu mai e așa de cald. Așa că înainte de timp, i-am dat spre casă, cu un foarte tare gust plăcut de vacanță.
Vestul Sudului – Los Gigantes & co
După o zi de plajă, energia era încărcată. Bateria externă încărcată și ea, am luat-o din priză și hai la druuum. Un drum către Los Gigantes. Los Gigantes este o coastă a insulei, care se sparge direct în Ocean. Priveliștea este pă măsură. Ai câteva viewpoint-uri drăguțe, orașul lângă port. Portul ne-a adus mult aminte de Puerto de Mogan, din Gran Canaria. Erau fix aceiași pești grași și flămânzi, de-ți venea să-i pui pe grătar.
Deși arăta bine orașul, cu stâncile, nu pot să zic că eram așa fierti de zonă. Era și umbra de la pietre, deci destul de răcoare. Ne-a întărit încă o dată ideea că pe insula asta nu ai de ce să vii vara. Nu-s mă așa woooow plajele. We’ve seen better. Și nu are treaba cu Seychelles. Noi suntem fani plajelor cu Roci care intră în Mare/Ocean. Trebuia să fie perfect Tenerife, cel puțin pe hârtie așa părea! I-am dat mai departe. Am lăsat Los Gigantes în spate. A urmat plaja noastră preferată, Playa de la Arena.
Playa de la Arena
Acum, poate toate plajele de pe Tenerife sunt frumoase. Ne-a plăcut foarte mult aici pentru că, în drum spre ea, aveam un view genial la vulcan. Vulcan plin cu zăpadă. Da, da, zăpadă, nu am ați citit greșit, nu am scris greșit. Nu doar noi, toată lumea se oprea din când în când și mai făcea o poză. Nu ne așteptam la zăpadă în Tenerife, deși știam că sus este foarte frig și trebuia să fim pregătiți moral. Ajunși pe plajă, ne-am întâlnit cu un nisip negru, tăciune. Un nisip fin și superb. Pare cel mai frumos nisip de pe insulă. Era un pic cam aglomerat pentru gusturile noastre. Deși am fi putut să stăm, era încă prea devreme pentru noi de lenevit, dar ne-am prins că vom mai veni aici. Am ridicat în schimb drona și am filmat mult și bine.
Lumea era atât de relaxată, se vedea și din dronă, pe cuvânt!!
După Playa de la Arena, mai aveam pe listă Playa Abama.
Abama
La Playa Abama e un pic cam greu de ajuns. Este la poalele hotelului Ritz. Ritz a cumpărat aici practic o bucată f mare de teren, pe care a făcut-o exact cum și-a dorit. Cazări multe, dichisite. Aveai și un funicular până la plajă (era chiar mult de mers/coborat). Tot drumul plin de serpentine de la hotel până la plajă îl puteai face cu mașina, nu îți interzicea nimeni. Ce ți se interzicea în schimb, era să parchezi. Nu aveai neam unde să parchezi. Adică, nu aveai unde să parchezi dacă nu erai român. Am găsit un loc, o bucată de pământ, care nu părea destinată parcării. Aveau niște stâlpișori care blocau accesul. Blocau accesul unei mașini normale, dar nu unei Toyota Aygo X. Doamne ce mică e nenorocirea asta. :)) Am parcat între stâlp și parapet, în mod normal ar fi trebuit să parchezi între stâlpi doar, nu s-au gândit așa de parte. Dar s-a gândit românul. Partea amuzantă e că am respectat regulile jocului. Nu încurca pe nimeni mașina noastră acolo, era chiar legal ce am făcut. Lângă noi, în schimb, era alta mașină care bloca efectiv accesul la plajă, în caz de aveai barcă. A parcat fix în dreptul unei bariere. Nesimțire maximă. Dar a pus număr în bord.
+407xxxxxxx. Dă-te-n plm, numai la noi vezi așa ceva :))) Am râs de m-am prăpădit. Am zis că-l sun, să zic să mute mașina, sau că i-a ridicat-o, dar nu m-a lăsat inima. Urât, amuzant, ce vrei…
Playa de la Arena am văzut-o în 5 minute, iar veni vidi vici. Frumos, dar n-avem bani de cazare la Ritz. Încă era lumină bună afară, mai rămâne un singur lucru de făcut înainte de retragerea la Star Wars.
Playa de la America.
Mă, plaja asta nu o înțeleg. Este o bucată mare de piatră întinsă. Urâtă. Singurul lucru bun aici e că sunt f multe restaurante, magazine de suveniruri (la care ne-am întors) și cazări nice. Dar fix plaja asta nu-și are rostul neapărat. Lângă ea, la 5-10 minute de mers pe jos, este o plajă cu nisip, șezlonguri, care chiar pare mai frumoasă. Acum, cine știe, poate vara, în soarele ăla nenorocit, arată altfel apa. I don’t know. Dacă considerați că greșesc, dați-mi mesaj, vă rog, că chiar sunt curios.
Am întins, pe nisip, resortul nostru de 10mp utili și am așteptat iar apusul. Liniște și frumos, am pierdut 1-2 ore și aici. Și-a scos de mult banii lenjeria noastră de nisip.
Cu lene mare, și adormiți un pic, ne-am făcut curaj să ne ridicăm. Vântul și lipsa soarelui ne-a răcit și aici. Hai să cumpărăm un cozonac, că asta se mănâncă în Spania de Crăciun. Am fost iar la Mall, la Syam Mall, de unde am cumpărat 2 cozonaci mari (1 cu cremă, 1 fără). N-au fost wow, vă zic de acum. Am mai luat 2-3 chestii, șampanie, bere, un pui întreg deja făcut (ciudată alegere, având în vedere că noi mereu preferăm să gătim), dar ne era foame și frică de lipsa restaurantelor deschise pe 25 decembrie. Am pățit în fiecare an!
Crăciunuuul
Azi era despre relaxareee, am plecat f târziu de la micul dejun. Ne-am despărțit cu greu de căsuța noastră din complex. Și ne-am dus direct la plajă. Toată ziua am stat la Los Cristianos. Am băut o șampanie și cam atât. În Spania ai voie să consumi un poquito de alcool la volan. Și oricum ne-am întins pe plajă mult și bine.
Încărcați iar 1000%, ne aștepta masa de Crăciun acasă. Aveam de toate, pui cartofi. Doar de aruncat în cuptor. Ora era vreo 4-5. Spre surprinderea noastră, aproape toate restaurantele erau deschise. Erau deschise și la Costa del Silencio. Mare țeapă ce ne-am luat. Da și nu… Ne place mâncatul la căsuță, la TV-ul nostru mare, de 140cm. Netflix-ul s-a transformat în Disney, dar tot aia. Am băut încă o șampanie, o sangria, niște bere. Woaweee. Crăciun Fericit! Feliz Navidad! Prospero ano i felicidad!! Încă un Crăciun în Spania bifat. Mai venim!
Teide / Park National Teide / Vulcanu’
Acum că a trecut Crăciunul, puteam să ne aducem aminte de biletele noastre de pe Teide. Teide este acel vulcan de care v-am zis. Pe 26 decembrie aveam, la ora 13:00, rezervat un drum montan cu ghid, telecabină, tot tacâmul. Doar că pe 24 decembrie am primit un mail că e atât de multă zăpadă încât nu funcționează telefericul. Aia e. Am căutat bilete pentru zilele următoare, dar nu era nimic până pe 5-6 Ianuarie. Ghinion și aici. Așa că pe 26 am plecat frumos cu mașina, dis-de-dimineață (10) spre munte. Mai făcusem deja un tur de Teide, când era vremea proastă. Astăzi arăta mult soare! Cel puțin până pe la ora 2-3, conform google. Aveam de văzut vârful cu zăpadă, multă zăpadă (deși noi nu știam încă). Observatorul (închis și el), și alte mici viewpointuri along the way. Mai aveam de făcut și o poză celebră, cu un drum lung care se sparge în vulcan. Le-am făcut pe toate.
Era cât pe ce să întoarcem mașina în drum, atunci când am văzut că la umbră era gheață pe jos, iar cauciucurile noastre de vară nu aveau nicio șansă de a prinde aderență. Partea bună e că deja se topise mai tot ce era de topit, drumul fiind safe. Au deszăpezit tot băieții, mult mai bine ca la noi, garantat. Ok, nu peste tot era de deszăpezit, dar la înălțime cred că a fost de muncă.
Zona cu zăpadă era cât de cât restrânsă. Locul de parcare, inexistent. Poliția dirija și descuraja abaterile disciplinare, încă o bilă albă pentru civilizația de pe insulă. Nu te lăsau să te bagi în parcări dacă nu era loc. Deși vedeai că ai fi putut să găsești un loc, nu stăteau la discuții. Fluidizau traficul. Nu câr, nu mâr, vamos. Am zis că oprim la întoarcere, dar era haos.
În zare, sute de oameni îmbujorați cu fericirea-n suflet și pe fețe. Toți erau atât de încântați de zăpadă, ceva de speriat. Se dădeau pe derdeluș cu sănii improvizate. Aveau sănii din carton, bucăți de plastic de dumnezeu știe unde adus, parasolare de la mașină (f mulți cu parasolare) și chiar presuri de la mașină. Un băiat a fost atât de încântat de zăpadă încât a venit cu placa. (nu vă imaginați că era vreo pârtie sau ceva, dar 10m de coborâre sunt 10 m de coborâre!). L-am prins pe telefon, nu pe cameră. Oricum, mai liber ca la noi la pârtie, și la fel de lungi :)). Semănă cu pârtia de la Cavnic. Veniți deci în Tenerife pentru sporturi de iarnă, se poate!!
Am încercat să tragem și noi pe o laterala mașina, am rămas înzăpeziți aproape. vjjjj, vjjjj. Vâjjjjj, vâjjj. Nimic… Nu puteam să lăsăm mașina acolo că ieșea un far pe șoseaua și așa aglomerată. Nu puteam nici să mai dăm în spate că nu urca pe zăpadă. Am ales un loc de parcare care să fie un pic în pantă, să ne dea inerție în caz de rămânem blocați, dar nu a fost să fie. Aia e, mergem mai încolo, mai era un loc cu zăpadă, vjjjjj iar și am ieșit. Am mers cât am mers, dar aparent nu mai era nicio zăpada. Am încurcat zonele înzăpezite și practic trecusem deja de ultimul loc. Deeeci, am ratat zăpada de pe Tenerife. Un pic ofticați, dar aglomerația și lipsa locurilor de parcare ne-a descurajat la vreo întoarcere și încurajat la mers la plajă. Duși am fost, iar serpentineee, dar gata 100% cu serpentinele pe 2025. 🙂
După frigul ăsta, merge niște nisip cald. Ne-am petrecut restul zilei la Playa de la Arena. Superb nisipul, ceva de vis. Mult, fin, moale. Am mai fost pe destule plaje cu nisip negru, dar parcă asta avea cel mai bun nisip. #rekomand Am prins apusul aici, cădea foarte frumos soarele. Am făcut și aici 2-3 poze. Și gataaa. Mâine era ultima zi. (se anunțau și câțiva stropi)
Last daaaay
Și stropi n-au fost. Lacrimi da, dar stropi nu. Plini de plimbări, plaje, am zis că azi vizităm bijuteria de lângă noi. Playa Amarilla. Era la 10 minute de mers pe jos de la cazare. Ah, dar v-am spus, nu mai revin. După plimbarea frumoasă am mers la shopping restul zilei. Mai mult căscat de ochi. Am mai dat o tură de Los Cristianos și Playa de la America. Parcă așa, cu soare, pe picior de plecare, ne-a plăcut și la Americas. Numai gândul că mai aveam puține zile de CO ne speria. Mai aveam 4 zile în Valencia. Frumos și acolo, dar parcă nu 23-25 de grade 🙁 . Am zis să ne întoarcem treptat, nu direct la zero zero grade, zero zero grade din București.
The long ‘Road’ to Valencia
S-a dus și ultima zi. Avionul îl aveam târziu, pe la 5. Ryanair. Aveam doar de mers la aeroport. Cum spuneam, GoByCar aveau sediu în sud, noi trebuia să mergem în nord. Partea foaarte bună era că fix lângă GoByCar, la 10-15 minute de mers pe jos, aveam o stație de autobuz. O stație de autobuz chiar mare. De ce e relevant că e mare? Pentru că firma de transport în comun, Titsa, are o reputație nu prea bună. Deși sunt autobuze, nu prea respectă programul și dacă sunt prea pline, nu mai opresc în stații să ia oameni. Pentru localnici e al naibii de frustrant. Pentru noi, era ok, că n-aveam cum să nu prindem un autobuz de la stația asta care era un fel de capăt de linie. Nu l-am prins pe primul, era o coadă mare de oameni. Dar al doilea a fost numa bun. În 30 de minute eram în autobuz. Trebuia să schimbăm în Santa Cruz de Tenerife. Cred că am uitat să vă spun, capitala Tenerifei era Santa Cruz. Am fost de 2 ori în oraș, era foarte aproape de noi când am stat în nord. Nimic de lăudat, nu prea ne-a dat pe spate. Semăna cu Las Palmas (Gran Canaria), amândouă amărâte așa. Funchal-ul (Madeira) era mult mai frumos. Nici capitala Azorelor nu ne-a plăcut, dacă stăm să ne gândim. Deci Madeira câștigă bătălia asta.
Așa, am ajuns în Santa Cruz, un pic cam devreme, dar nu e panică. În stație am băut o bere și ultima sticluță de șampanie (ultimul drojdier). Aveam de așteptat 20 de minute până ne pleca bus-ul. Am schimbat câteva vorbe (eram amețit bine), cu niște elvețieni, din Zurich. În Zurich era și fratele meu în ziua aia, mare ice breaker. Am aflat că ei au stat prin Canare, 1-2 ani. Insula lor preferată a fost La Palma, fix acolo se îndreptau acum. Le-am zis că ne place mai mult Tenerife decât Gran Canaria, cică să-i dăm o șansă și La Palmei. Pentru hiking. O să vedem! Mai rămânea Cabo Verde pentru mine. Mă gândeam că nu mai țin să mă întorc în Canare. A venit bus-ul, ne-a terminat conversația și implicit scurta prietenie de „pahar”. În aeroport aveam de stat mult și bine. Ora cred că era vreo 1, avionul la 5. Ce să facem 4 ore? Ce să facem, mergem la lounge. Aeroportul avea foarte puține magazine, tristuț din punctul ăsta de vedere. N-aveai ce face, așa că la lounge ne-am dus.
La lounge ai access cu ajutorul unor aplicații, carduri. Îmi făcusem card la BCR special pentru asta și îmi activasem Priority Pass. Cu aplicația asta ai 10 intrări la lounge într-un an. Mă gândeam că o să le folosim doar în Seychelles (oprirea din Qatar), așa că mi-am închis cardul de la BCR. Partea bună e că intrările mi-au rămas. Chiar și contul mi-a rămas. (corecție din 2025, cu 10 intrări noi). Cu emoții, ne-am dus la check-in pentru Lounge, eram siguri că nu o să meargă. Doar că, nici aplicația lor nu mergea. Nu creed, ce viață. A zis că nu poate să ne scaneze momentan, că au o problemă ‘de sistem’. Le-am arătat aplicația, a făcut doamna de acolo o poză la telefon, la boarding pass-uri și ne-au urat “Bine ați venit!”. Am mers ca infractorii până la masă. Eu am fost fuguţa să iau o bere și niște mâncare, ea a zis că până nu vede că e totul ok nu mișcă :)). Cu rușinea mori de foameee. După jumătate de oră în care am așteptat să ne dea afară, ne-am potolit. Eu eram deja giftuit și băut. Era rândul ei.
Și bine că am intrat la lounge, că a avut întârziere avionul 2 ore, pe lângă cele 4 de le aveam în program.
Mulțumim pe această cale Priority Pass și Tenerife Nord, Sala VIP Nivaria!! (mâncare 10/10, beri 11)
Fin.
Și cam atât a fost cu Tenerife. Putem spune că este o insulă completă în care poți face orice, chiar și ski!!! Recomandăm, dacă vreți să o vedeți pe toată, 10 zile+. Nu vei prinde chiar tot ce poate, dar îți faci o idee completă, numai bună pentru a doua vizită din viitor! Mi-e greu să cred că nu ajungi pe insula asta de 2 ori în viață. (dacă mai țin prietenii noștri de low-cost cursa cu zbor direct)
Până una alta, am aterizat în Valencia. Băieţii de la Ryanair au zburat minunat. Am prins loc pe ultimul rând, scaun liber lângă mine, mi-am făcut viața. În Valencia, ajungând târziu, am pierdut transportul public. Aia e, 30 de euro mai târziu am ajuns la cazare. Știam oricum drumul de la aeroport, e a 5-a oară pentru mine în Valencia. O dată am stat chiar 2 săptămâni, la un AirBnb, cu 50 de lei / noapte. Ce vremuri. Cu 700 de lei făceai treaba. Acum cu 700 de lei plătești o noapte și-un pic. Bani să fie, că chef de ducă avem!
Vă urez spor la vizionat poze și, dacă ați ajuns până aici, vă mulțumesc de lectură!
