Unde am fost si unde am ajuns. Nu era prima dată când am auzit de Manila ca fiind plină de zgârie-nori, de zone civilizate, cu parcuri verzi, de clădiri de sticlă, foarte civilizată. Avem chiar colegi Vodafone în Manila, și am căutat de mai multe ori. Mi s-a părut wow.
Doar că experiența noastră de până acum ne lăsa rece. Am simțit sărăcia lor, în doar două zile, pe pielea noastră, în foarte multe forme și feluri. Ei, BGC. Când am ajuns în BGC, nu ne-a venit să credem ce contrast, ce diferență este.
Din băile de mulțime, de mii și mii de oameni săraci, înghesuiți în case subrede, la care Dumnezeu știe ce se întâmplă la un taifun și cutremur, am ajuns într-o zonă în care dacă un fir de iarbă era mai lung ca restul, era problemă națională!
Zgârie-nori, parcuri, mașini scumpe, oameni super fancy, totul era aici. Ne simțeam intruși, eram aproape under-dressed. Din cei mai bogați din cartier, am ajuns cei mai săraci. Creierul nu putea să lege sărăcia de la câțiva km cu bogăția de aici.
Și niciun picior de filipinez sărac, niciun picior de mașină ieftină, niciun Tuk-Tuk nu avea voie aici. Cum s-a făcut separarea asta, nu vreau să mă gândesc.
La pas
Am luat toate străzile la rând, minunându-ne de cât de civilizat e totul. Totul era nou. Și în Seychelles, care era cea mai bogată țară din Africa, în capitala Seychelles, Victoria, era nene sărăcie. Aici nimic. Aici era mai civilizat decât în foarte multe zone din Europa, ca să nu zic toate. Ok, și civilizația asta, în limite, dar din punct de vedere al infrastructurii și al clădirilor și al urbanismului, era WOW!
Ne-am integrat repede, ne-am băut cafelele noastre scumpe, mâncat mâncărurile noastre bune și făcut pozele noastre instagramabile. Am intrat în reprezentanțe de mașină. Aveau Ferrari, Lamborghini, Bentley, tot ce vrei. Noi am intrat în BYD, unde am văzut că mașinile de aici pot fi și la juma de preț față de cele din România. Idei ne veneau, dar eram în concediu. :))
Romantic prin mahala – claustrofobie și detergenți
Un singur lucru mai era de făcut în BGC, să vedem celebrul cartier “mini park”, conform google. Este un loc în care casele vechi din Manila au supraviețuit. Practic o zonă de mahalale în mijlocul civilizației. Cu greu le-am convins pe fete să vină, mai ales că mirosea îngrozitor de afară. Am mers noi în recunoaștere 50 de metri în interior și a părut safe.
Și-au luat inimile-n dinți, la insistențele mele, noastre și haide să vedem despre ce e vorba. Începutul era ok, nu era lume. Case în stânga și în dreapta. Chioșcuri cu de toate. Vindeau chipsuri, Balut, tot felul de invenții. Supele se vindeau la pungă, erau deja porționate și lăsate în soare. Carne, pește, tot ce vrei. Despre mirosuuri.. eh… era loterie. Mirosea în principiu ok, până găseai ceva abstract.
Eram destul de siguri că absolut niciun turist nu își făcea “cumpărăturile de aici”, și că absolut niciun turist nu ar fi mâncat ceva de aici. Noi inclusiv.
Ne-am aventurat din ce în ce mai mult în zona asta, copiii se jucau cu mingile, lumea dormea cu ușile deschise, pe jos, pe sus, pe unde apucau. Acum nu mai eram între magazine, acum eram practic în curțile lor, în casele lor.
Dacă în Chinatown ne-am simțit aiurea, să vedeți aici . :))
Cumva trebuia doar unu să dea semnalul și dispăream toți 4 cu fulgi cu tot :))
Repet, chiar cred că nu am riscat nimic și chiar cred că nu este o țară în care să ai probleme. Lumea este primitoare și zâmbitoare. Dar da, un ochi la lucruri și la împrejurimi nu strică. Să nu uităm totuși că zonele lor periculoase se află în alte insule , în sudul Filipinelor, în Davao. Ferentari avem până la urmă și în București.
Stând între casele lor, copiii treceau pe lângă noi, unul chiar a luat-o pe Cosmina de mână <3. Drăguț, dar ei nu i-a plăcut.
Am ajuns în capătul “satului“. Erau numai și numai case, una peste alta, într-o curte interioară, dacă îi putem spune așa. Un spațiu de 100 mp, în care se vedea lumina soarelui și în care trebuia să vedem pe unde o luăm. Am întrebat niște oameni pe unde e ieșirea și râdeau de noi.
Uitându-ne pe google, părea că ar exista o stradă, dar efectiv nu o vedeam printre toate casele alea.
Am insistat să nu ne întoarcem, deși fetele nu mai voiau nimic de la noi.
Am mers încă 50 de metri și am văzut lumina de la capătul tunelului. Am făcut o baie în drum spre ieșire, aveau undeva hainele puse la uscat, tocmai le spălaseră.
Nu pot să zic că a fost foarte romantic, dar nici de speriat. (vă rog nu le întrebați pe fete părerea lor)!!
Da, în concluzie am ieșit. Cam așa arată ieșirea, ca doar am găsit-o pe google. (arată mult mai bine decât este în realitate)
S-a scăpat
Am terminat deci cu BGC. O zonă de opulență, pe cârca săracilor. E trist, dar cam așa funcționează lucrurile. După câteva plimbări în astfel de cartier, îi mulțumești lui Dumnezeu că te-ai născut în România și că ești sănătos. Și, din păcate, ce sărăcie urma să vedem în următoarele insule, avea să ne dea lumea peste cap…
Sărăcie am mai văzut, în Tanzania/Zanzibar, dar acolo parcă lumea era toată împăcată cu gândul. Aici, după ce că erau săraci, păreau și mai triști oamenii. Cred că lumea de aici știa că se putea mult mai bine, și că ei n-au avut norocul altora.. dar asta este.. Nu ne abatem de la concediu. Filipine a fost cândva o țară bogată..
Ieșiți din mahala, am fost la Venice Mall, 5 minute am mers cu Grab-ul. Nu s-a mai dorit experimentatul mersului pe jos. Deja mă urau toți din gașcă, fetele să nu mă mai audă. :))
Venice Mall e încă un contrast de sărac-bogat. Curat lună, mâncare bună, lume decentă. Am mâncat la Italiano, un lanț de restaurante de tipul Out For Food. Același principiu – vouchere, reduceri, carduri de membru. A fost bun, dar nu chiar cea mai bună mâncare din lume, după cum o lăudau alții.
Și cam atât a fost cu Manila. Experiențe multe, diverse, ne-a plăcut la nebunie. Ne-am mai întoarce. Așa că să nu credeți tot ce zice lumea, atunci când spune că nu ai ce face în Manila. Și pentru că tot suntem la capitolul Ce să facem în manila, o zi am fost în Tagaytay. Dar hai să vă zic în altă pagină, că e și aici o experiență.
Dar până la Tagaytay, ataşez pozele din BGC. Click stânga pentru zoom-in, click stânga pentru zoom-out. Şi, ca de obicei, vizionare plăcută!!
